Publicat de: Daniel Onaca | 9 iunie 2011

Gabriel Liiceanu despre datoria îngrijirii de sine

     Pentru această întreită sănătate – a trupului, a spiritului şi a culturii şi societăţii din care faci parte – e nevoie de o medicină complexă şi superioară. Grecii aveau pentru ea cuvântul „paideea”. Ca să se poată îngiji de treburile cetăţii omul trebuia mai întâi să se ocupe de trupul şi de spiritul său. Aceasta era virtutea: formarea unui individ până la punctul în care el devenea o emanaţie de bine în sânul cetăţii. La nivelul unei asemenea medicini, alternativa modernaă individualism-colectivism era suprimată.

     La Platon apare pentru prima oară conştiinţa acestei medicini superioare. El a revenit neâncetat asupra ideii că eşti răspunzător pentru viaţa pe care o duci şi că datoria supremă a individului este faptul de a se îngriji de sine. Ultima vorbă a lui Socrate în „Faedon” (115/b) este „îngrijiţi-vă de voi înşivă”. Iar în „Alcibiade” (132/b) apare, tulburătoare, întrebarea: „în ce fel am putea avea grijă de noi înşine?” Fără această prealabilă îngrijire de sine individul nu putea să ia parte la treburile cetăţii căci: ”poate cineva să dea ceea ce lui însuşi îi lipseşte?” (Viaţa românească 1989/nr. 2- ars)


Responses

  1. e ceva subinteles ca trebuie sa avem grija de noi, si altcineva nu poate face asta in locul nostru, nu?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: