Publicat de: Daniel Onaca | 31 octombrie 2012

Povestea feciorului de morar şi a florii de ferigă

Despre ferigi se ştie că nu înfloresc. Nu a fost însă din totdeauna aşa. În vremuri îndepărtate, se spune că feriga înflorea şi ea la fel ca alte plante. Atâta doar că asta se întâmpla foarte rar. Atât de rar încât foarte puţini oameni se puteau lăuda că au văzut floarea ei, darmite să o culeagă. Unul dintre aceşti norocoşi era un moşneag care călătorea din loc în loc, sprijinindu-se într-o cârjă din lemn de corn şi cu o desagă în spinare. Colinda aşezările de la munte iar în serile de vară se oprea acolo unde sătenii, strânşi roată în jurul focului, îl îndemnau să le spună poveşti. Într-una din acele seri se nimeri odată să fie de faţă şi fiul unui morar. Moşul a povestit atunci despre floarea de ferigă. Băiatul era numai ochi şi urechi. „Nici o fiinţă omenească nu a reuşit s-o culeagă vreodată”, spuse moşul şi urmă: „Se spune că un blestem mare stăruie asupra ei. Un blestem pe care numai floarea îl ştie dar pe care nu îl dezvăluie nimănui pentru că odată cunoscut, floarea se va topi de pe faţa pământului.” A mai povestit moşul şi altele în acea seară, la foc, dar cine să şi le mai amintească pe toate! În orice caz, nu fiul morarului, care numai una şi-a spus în gând: să caute acea floare!

Chiar lângă satul unde trăiau părinţii lui, se afla o pădure deasă. Într-una din zile, băietanul puse pe el straie potrivite, îşi încălţă opincile şi apucă drumul codrului, cu hotărâre în suflet. Drumul prin acea sălbăticie n-a fost uşor. Trunchiurile copacilor căzuţi la pământ erau greu de ocolit, tufele, dese şi ghimpoase iar urzicile îl frigeau mereu. Curând veni şi noaptea. Întunericul se făcu tot mai de nepătruns, dar băiatul nu se întoarse din drum, ci înnoptă în pădure. Îşi făcu un culcuş din crengi şi frunzişuri. Dimineaţa îl trezi ciripitul de păsări. Văzu atunci peste tot pietre mari, acoperite cu muşchi gros. O mulţime de ferigi creşteau printre acele stâncării, dar nici una dintre ele nu avea vreo floare. Tânărul îşi reluă drumul. Cît a mers el nu ştia când, deodată, lângă un trunchi putred de copac, descoperi tocmai ceea ce căutase: o floare cu cinci petale, frumoasă cum alta nu era cu care să se asemene! Feciorul morarului se apropie de ea şi întinse mâna să o culeagă. Feriga îl arse ca focul, dar flăcăul apucă floarea şi nu o mai slăbi din strânsoare. Tocmai când se întreba, oare ce ar fi trebuit să facă de-acum, floarea prinse glas şi îi vorbi astfel: „M-ai luat, al tău să fie norocul!”

Flăcăului îi bătea inima să-i sară din piept. Cu floarea băgată în sân, o apucă pe calea de întoarcere cântând şi fluierând voios dintr-o frunză. Drumul se întindea acum în faţa sa ca o cale de argint iar copacii se dădeau la o parte unul după altul. Curând ajunse la o mândreţe de palat. Înăuntru totul era atât de minunat încât flăcăul nu ştia la ce să se uite mai întâi. La sfârşitul zilei se prăbuşi în aşternut, abosit de toate toate câte văzuse în acea zi. Ziua următoare o luă de la capăt. Iar în ziua care urmă după aceea, ca şi în toate celelalte zile, săptămâni, luni şi ani, făcu acelaşi lucru. Se îmbrăca în straiele bogate găsite în lăzile cu haine; toate de mătase, ţesute cu fir de aur. Se plimba prin sălile maiestoase ale palatului, alerga prin parcuri şi grădini, printre fântâni arteziene şi coloane de marmoră. Se înduioşa la vederea căprioarelor sfioase care se apropiau de el să primească smocuri de iarbă din mâna lui. Ziua se lăsa fermecat de cântecul păsărilor, noaptea adormea legănat în cântece de greier. În fiecare zi născocea mereu alte jocuri şi pretindea feluri de mâncare dintre cele mai năstruşnice. Până într-o bună zi, când se plictisi de toate.

Feciorul morarului nu era în stare să spună ce se petrecea în el. Îşi aminti de locurile copilăriei şi de casa părintească. Se întrebă, cum s-a făcut că a uitat de toate acelea. Ar fi vrut să le vadă şi să-şi reântâlnească tovarăşii de joacă. Pe de altă parte însă, îi parea rău să lase acea mândreţe de palat, grădinile şi fântânile, bucatele gustoase şi băuturile alese. Nu se putea despărţi de toate acele minunăţii, aşa că rămase să trăiască mai departe în palatul său. A mai vieţuit el acolo mulţi ani, de unul singur. Când simţi că i se apropie sfârşitul, fiul morarului cercetă floarea de ferigă despre secretul ei. Mai făcuse el asta în câteva rânduri înainte, fără ca floarea să-l învrednicească cu vreun răspuns. De data aceasta însă, spre marea lui mirare, floarea îi vorbi. Acestea fură cuvintele ei, pe care nu se ştie dacă fiul morarului a mai fost în stare să le audă: „Cel care mă culege, primeşte de la mine toate minunăţiile de pe pământ, dar fericirea sa nu o va putea împărţi cu nimeni”. Aceasta fu taina cea cumplită, pe care planta a îngropat-o sub glie, pentru că odată cu fiul morarului a dispărut pentru totdeauna şi floarea de ferigă.

Reclame

Responses

  1. de unde ai cules asta?
    se spune ca feriga infloreste in noaptea de sanziene dar nu ma pune s-o dovedesc 🙂 dar daca vei pune degetul mare la baza frunzei la intersectia cu tulpina, si-ti vei lipi in prelungirea ei incheietura mainii acolo unde unde se simte pulsul, si vei sta cu ochii inchisi macar cat va bate ora 12,, atunci o vei devea si tu, iar daca nu, poate o vei auzi 🙂

    • Am auzit-o de la moşul cu toiag de corn 🙂 Merci pt informaţia despre noaptea de Sânziene. Foarte interesantă! Să ştii ca o voi folosi într-o postare viitoare.

  2. Frumos! Mi-a placut, desi nu-mi plac povestile triste.

    • Nici mie nu-mi merg la inimă astfel de poveşti, dar pe asta am prelucrat-o (şi chiar „îndulcit-o”) de dragul mesajului.

  3. De fapt, fapta feciorului de morar nu a fost chiar atat de rea, foarte multi exploratori asta fac.
    Este, de fapt, acesta este progresul!
    Si povestea seamana foarte mult cu „Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”…poate ca ar trebui sa o povestiti suedezilor.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: