Publicat de: Daniel Onaca | 1 noiembrie 2012

Un poem de Mirela Câmpan

Nu!

nu-mi pedepsi tăcerea
e doar un fel de mers
altfel i-aş face vrerea
sfârşitului în vers.

mi-ai spune că zic dodii
şi doar ai râde sec
eu nu-ti citesc din zodii
de timpu-n care plec.

căci,vezi tu depărtarea
nu-i scrisă nicăieri
dar o cunosc din starea
cu lipsa ta de ieri.

de-atunci eu tac aparte
cumva să nu auzi
cum strigă lupi a moarte
când ochii mi-i ascunzi,

cum plâng viori în şoapte
şi umerii mi-s uzi
de mult prea multă noapte
în care mă afunzi.

nu-mi pedepsi tăcerea
doar lasă-mă să fiu
cum mi-ai lăsat durerea
de-a te iubi-n pustiu.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: