Publicat de: Daniel Onaca | 13 februarie 2013

Noul îmbogăţit văzut de Radu Părpăuţă

Noul îmbogăţit este suma unor şmecherii de băiat „dăştept”, de „tunuri” trase la momentul oportun şi de învârteli printre legi, însoţite de ciubucuri grase pe la autorităţile statului, şi de alişverişuri amico-politicianiste. A ajuns bogat peste noapte, convertind norocul şi şarlatania în destin şi menire naţională, mirarea în înfumurare, perplexitatea în îngâmfare. Nu-i mai ajungi cu prăjina pe la nas. Se crede o glorie a speciei, un născut în purpură, nu într-un apartament de două camere, cu pereţii cât foiţa, dintr-un blocoteţ ceauşist. În consecinţă, îi place să-şi arate banii şi puterea.

Are un câine neapărat mare şi puternic, un câine-lup, un labrador sau un rottweiler. Maşinile lui sunt şi ele cu mulţi cai putere. Îi place să le lase dârdâind în mijlocul oraşului, iar el să stea la cioace lângă maşină, în ilicul lui de piele şi cu cămaşa cu mânecă scurtă pe dedesubt, învârtind cheile în buzunar (semn de om nepăsător, tare, plictisit că trebuie să respire acelaşi aer cu concetăţenii săi), scăldat de privirile amărăştenilor, care-l privesc cu jind. Sau vorbeşte la telefon preocupat, masându-şi bila tunsă scurt, care-i dă un aspect de bodyguard deghizat în patron. Privirea lui, mersul, glasul, râsul, întâlnirile cu oamenii, toate vorbesc de putere.

Îşi face şi case tot aşa: mari, ample, care să degaje putere. Stilul lor e „karaoke”, imitând casele vechilor activişti în exterior, dar şi parodiind luxul lucios indiano-arăbesc (pentru el, Harunica din Berceni cu lecturi ioc, dar cu multe filme indiene la activ). Un psiholog ar putea vorbi aici de patologia crizei de identitate a noului îmbogăţit. Vila cu turnuleţe are etaje, garaje, terase, balcoane largi cu zeci şi zeci de „popice” ornamentale de ciment: greoaie, grosolane, toate la fel. Iar apoi „capacele”, adică acoperişurile, cât mai şui, în multe ape, chinuind şarpantele şi învelitorile. Omul vrea să aibă „capac” personalizat.

Pe vremea lui Ceaşcă umbla cu o dacie răblăgită pe care o „personaliza” cu un căţel „dă din cap” sau cu mileuri cu bibiluri lucrate de mîna. La el răbufnesc suferinţele şi ranchiunile vechi. A avut mă-sa două chichineţe de odăi, acum are camere cât un hotel, chit că nu-i folosesc la nimic. N-a avut baie, acum „şi-a tras” două piscine. A avut o umblătoare în fundul curţii, acum are „toalete” în toată hardughia. A avut un acoperiş de bun simţ in patru ape, acum are în zeci de ape. Putere vrea să degaje şi gardul lui. Înainte sărea pârleazul, acum îşi face, frate, o cogeamite poartă hâdă, cu ţepoaie din fier forjat, să le intre în cur ălora care vrea (dezacordul gramatical e al lui) să-i fure averea. Avea un gard de nuiele prin care se hârâiau câinii, acum îşi face unul de doi metri din beton – tot să nu-l fure (hoţul, se ştie, îşi păzeşte averea mai dihai decât omul cinstit).

Ar mai fi de vorbit de amanta lui aferentă, de convertibilitatea lui în femei şi maşini, de lipsa lui de complexe şi de ruşine, de monumentul de plictiseală care este, de dispariţia lui în viitor ca tip ş.a.m.d.


Responses

  1. Seamana cu ceea ce stiu eu despre anumite persoane. O colega le spunea „taranul cu Mertanul”… 😉

  2. Etichetele mai diferă, dar conţinutul borcanului e acelaşi.

  3. Reblogged this on Diverse diversificate 1.

  4. Mă bucur Daniel O. pentru că mi-ai postat fragmente din text (parcă ai mai făcut-o o dată!).
    Fotografia de sus e de basm, într-adevăr, dar mi-am dat seama că nu e din România. Nu fiindcă nu ar fi locuri atât de frumoase și pe la noi, ci pentru că terenurile agricole ce se văd sunt prea îngrijite, prea aranjate, prea muncite, cam cum nu prea sunt pe la noi

    • Şi eu mă bucur de trecerea ta pe aici şi pt că nu mi-ai luat în nume de rău faptul că ţi-am „frezat” un pic textul ca să-l pot integra în colecţia mea de tipologii balcanice. Cum n-am făcut-o înainte, profit măcar acum de ocazie ca să-ţi cer permisiunea să mai preiau şi alte materiale publicate de tine. (cu menţionarea numelui bineînţeles). Îţi doresc o săptămână frumoasă, inspiraţie şi capacitate de observaţie la fel de acută ca şi până acum. 🙂

  5. OK! vreau sa mai revin pe aici, dar… timpul, timpul, timpul…

  6. Off-topic:
    Comentez pt prima oara (cred) aici (unde am ajuns urmand un link din https://diversediversificate.wordpress.com/2013/02/13/7100/ ) – bine v-am gasit, spor si succes in continuare!

    On-topic (macar oarecat si oarecum):
    Probabil ca (in ciuda parerii mele contrarii) o fi zacand si in mine o samanta de parvenitism: desi (din motive pecuniare) locuiesc intr-o casuta „clasica”, SI EU (daca as avea posibilitatile materiale) as fi adeptul unui numar de camere ceva mai mare decat cel „strict necesar” (cate una ca si camera personala de lucru, una-doua pt eventuali oaspeti, un dormitor comun si minimum un living / camera de primire / salon / sufragerie, in care sa incapa concomitent minimum pianul doamnei mele (profesoara de pian), o masa („desfasurata”) pt vreo 8-12 persoane, un „brad de Craciun” mai… abundent si un numar decent de vizitatori).
    In plus, mi-as dori MACAR cate o baie „de serviciu” (daca nu si cate una „completa”, cu vana) per nivel (in total minimum doua-trei) si minimum doua toalete per nivel (in bai sau separate) plus una pt curte (nu va urez ca atunci cand eventual va apuca „pantecaraia” sa trebuiasca sa alergati o juma’ de sprint si sa urcati in fuga un nivel pt ca – odata ajunsi la „usa fericirii” – sa constatati ca singura „buda” este ocupata de vreun alt membru al familiei sau de vreun inocent (dar in cazul dat inoportun) vizitator intamplator).
    Deasemenea, desi eu personal prefer un stil ceva mai simplu, mai putin sofisticat, NICI nu am nimic impotriva locuintelor a-standardizate, personalizate (dar nu fara bun-gust) prin unghiuri mai neobisnuite ale acoperisurilor, prin vreo terasa sau o conectare mai neobisnuita a incaperilor sau prin vreun „joc” intre numarul de niveluri intre diferite portiuni ale casei (o portiune doar cu parter, o alta cu etaj, inca vreuna SI cu un „foisor” cu vedere asupra intregului cartier etc).
    Deasemenea, consider ca in conditiile actuale este quasi-obligatoriu un garaj (pt minimum O masina, preferabil pt cate una per membru de familie plus cea familiala) – preferabil cu acces pietonal direct in/din casa – si ca NICI o mica piscina familiala (10-15 mp x 1,5 m adancime) nu este inutila (pt zilele toride de vara cand si sa te duci pana la strand ti-e mult)…
    Cu masinile insa suntem de acord: cu exceptia celei familiale (care consider ca ar trebui sa fie ceva mai confortabila si sa fie suficient de puternica incat sa fie in stare sa traga o rulota – chiar si una mai maricica – chiar si „la deal”), masinile personale consider ca ar trebui sa fie mici, economice, agile (sa se poata „strecura” prin trafic) si usor de parcat chiar si in spatii mai mici. (O masina „sport” consider ca nu este inutila, dar – daca ti-o permiti – e buna „la locul ei”, in conditii de competitie, nu ca masina de folosinta curenta pe drumurile publice prea aglomerate.)

    • Multumesc pentru vizita si comentariu. Lumea asta asa-i randuita ca se autosuspecteaza taman cei care n-ar trebui. Iar graunte cu metehne de toți felul avem fiecare dintre noi. Diferența o fac, printre altele, gradul si motivatia. Una e sa nutresti o dorința pt propriul tau confort sufletesc (de exemplu) si alta e dacă vrei sa-i faci pe „dusmani” sa te invidieze (sa spunem).


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: