Publicat de: Daniel Onaca | 14 februarie 2013

Un poem hibernal de Mihaela Grădinaru

Iarna 2

Trupul meu albastru doar zăpada vrea,
Mâna ta întinsă răscolind omătul,
Iarna mi-e în suflet, proaspătă şi grea,
Un troian de fluturi îngheţaţi cu totul.

Ninge cu fioruri, izvodite-n sân,
Cu dorinţe mute, plânse printre deşte,
Între munţi şi ape ochii tăi rămân,
Din lumina oarbă, raza viscoleşte.

Eu mă tem de soare, tu te temi de ger,
Ne-nvârtim iernatic dupa albe ore,
Cuişoare albe ţintuiesc pe cer
Palme fumegânde, răni multicolore.

Mână-n mână ducem o restrişte stea,
Ochii pierd în larguri fulgi mărunţi de zare,
Zălogiţi cu lanţuri de tristeţe grea,
Tâmplă lângă tâmplă seceră ninsoare.


Responses

  1. Reblogged this on Diverse diversificate 1.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: