Publicat de: Daniel Onaca | 7 mai 2013

Etimologia unor nume de râuri

Arieş. din lat. Auratus (= aur), în maghiară cu Aranyos, de la arany.
Bega. Numele râului care traversează Timişoara a apărut în scripte abia în 1728. Până atunci, era cunoscut drept Timişul Mic. Cele două râuri curg aproape paralel prin Câmpia de Vest.

Bistriţa. din slavă. Poate fi tradus ca „apa repede“.
Buzău. de la Mouseos (Mousaios)

Dunărea. Cunoscut pentru prima dată sub numele de Mataes (= râu norocos), fenicienii i-au spus Phison, iar grecii Istros. Romanii l-au denumit Danubius (= Zeul fluviilor) până la Porţile de Fier, păstrând vechea denumire de Istros/ Ister, de la Porţile de Fier până la vărsarea în Marea Neagră. Numele din limba română, deşi este înrudit cu cel latin, nu poate fi derivat din acesta. S-a încercat o explicaţie prin intermediarul, Donaris, dar acesta e inexistent în documente antice. Numele de Dunăre, vine de la forma prescurtată, Duna(cea)-rea. În alte alte limbi denumirea este: Donau (germană), Dunaj (slovacă), Dunav/ Дунав (bulgară şi sârbă), Duna (maghiară), Dunav (croată), Дунай/ Dunai (ucraineană), Danube (engl. şi fr.), Tuna (turcă).

Ialomiţa. de la „Helibachia“, nume contopit cu termenul dac „Naparis“.
Jiu. Prima denumire a râului a fost Rhabon. (Strabon, Pliniu cel Batrîn, în sec al II-a d.H.) Primul document în care este schiţat cursul râului aparţine lui Claudius Ptolemeus din Alexandria. În perioada de formare a statului dac, denumirea râului a fost înlocuită cu Gilfil sau Gilpil.

Moldova. de la numele căţelei lui Dragoş Vodă. (cf. D Cantemir)
Mureş. din latinul Maris, un nume de fată care înseamnă (= a mării)
Prut. de la cuvâtul dac-get Porata (= apă furtunoasă), trecut în pronunţie greacă sau latină.
Someş. de la cuvântul dac Samus (= agitat, învolburat, amestecat)

Timiş. din limba dacă: thibh-isjo (= mlaştinos). (cf. dicţ. etimologic al lui Kiss Lajos) La sosirea slavilor de nord, acest cuvânt a fost folosit ca şi Tamiş. Acesta a fost preluat de maghiari (Temes), de germani (Temesch) şi de români. În perioada romană Timişul a fost numit Tibisis sau Tibiscus.

Reclame

Responses

  1. Nu le stiam pe unele, multumesc.

    • Mulţumiri celor care s-au învrednicit să le desluşească.

  2. Uite ca niciodata nu mi-am pus intrebarea, de unde vine numele râurilor-fluviilor.

    • Deliciile frugale ale lingvisticilor şi ale istoricilor, preocupaţi strângerea de probe doveditoare pt teoriile lor, nu ajung prea des pe masa noastră, a consumatorilor de dulce. 🙂

  3. „Helibachia“, nume contopit cu termenul dac „Naparis“?? Cum adică contopit?
    Observ că cineva se joacă cu cuvintele, nu a făcut o cercetare serioasă deloc. De unde scoateți explicațiile de mai sus, din burtică?

    Duna(cea)-rea n-a existat niciodată. În schimb o presupunere mai rațională ar fi un dacic Donaris, ca Naparis, Araris, Sagaris și altel probabil.
    Mureș era până acum un secol Moreș, iar în antichitatea Marissia. Nu există în acest moment niciun fel explicație, decât presupuneri pe seama radicalului IE *mar-, care a dat termeni pentru întinder mlaștininoase, stuf, mare, etc.
    Nimic legat de prostioara asta cu fata mării. Unde-i genitivul mă rog? -iș este sufix genitival? De unde până unde o fată a mării în interiorul țării și destul de departe de cele două mări, Adriatica sau Marea Neagră?

    Restul este la fel de iritant. Vă rog, dacă nu aveți respect pentru știință, nu mai scrieți prostii. E plină lumea de prostie, nu adăugați și voi.

    • Domnule Sorin, multumesc pentru comentarii. Sper ca ati înțeles ca situl acesta nu are pretenții științifică, iar eu nu sunt lingvist de profesie. La întrebarea, dacă explicatiile respective le-am scos din burtica, va răspund: Mai rău: din paginile ziarului „Adevarul”, care, mai demult, a realizat un material cu sprijinul colaboratorilor săi locali. Va înțeleg iritarea. In numele „respectului pentru știință”, invocat de Dvs., promit ca, între-o postare viitoare, sa reunesc, la categoria „Breviar de mistificari”, toate erorile semnalate. Mă bucur sincer ca ati găsit de cuviinta sa dați atenție unui „serial” care nu are alt merit/vina decât acela de a fi rezultatul unei încercări de intermediere.

  4. Adevărul este un tabloid. Nu caută să informeze atât de mult pe cât dorește să fie o platformă de…”entertainment”.
    Dacă apare ceva despre daci sau istorie poți fii sigur că e o platitudine, o informație inutilă, arhicunoscută sau o aberație dacomană.

  5. Oricine a auzit refrenul câtecului Mariei Lătăreţu:
    „Di, di, di, murgule di
    Pân’ la mândra peste Ji…”
    Dar câţi ştiu de unde provine denumirea acestui rîu (rio), cuvânt ce i s-a adougat recent în istorie un u şi care a devenit în mod miraculos Jiu.
    濟[/SIZE]

    The second ideogram of the sixty third hexagram is the name of one of the Yellow river’s tributaries. The choice of the feminine gender of this character seeks to render an interpretation closer to Chinese. For example, It lends its name to the capital city of the province of Shandong: Jinan, literally: the city south (Nan) of the Ji river. Verbally, it means to cross a river at its ford or by boat.

    http://www.onlineclarity.co.uk/friends/showthread.php?3528-An-etymology-of-the-ideograms-Ji-Ji-63

    E un Ji în Coreea şi un Ji în China etc. Oraşul Jinan, capitala provinciei chineze Şandong înseamnă Oraşul de la sud de rîul Ji. Pronunţarea corectă era Gori-Ji cu accentul pe ri şi nu pe Go aşa cum se pronunţă azi. Gori-Ji era judeţul de pe Rîul Ji de la munte.

    • Foarte interesant! Nu mai puțin observația privind adăugarea sunetului „u”. Va mai aștept și cu alte comentarii. Sunt convins ca ați avea multe de spus despre termenii incluși pe listele mele (amatoristice) de etimologii.

  6. Înainte de a începe cu alt exemplu vreau să termin explicaţia pe care am găsit-o astăzi la întrebarea cum s-a transformat rîul Ji în rîul Jiu. E simplu: Majoritatea denumilor rîurilor sunt articulate cu articolul hotărât. Aşa că Ji a devenit Jiul însă s-a scris fără l, la fel cum articulăm cuvântul om care devine omul, însă e pronunţat de obicei omu.
    Deci, deşi numele Ji e de provenienţă Mongolă, el a devenit Jiu prin regulile de pronunţare ale limbii române. M-am uitat pe lista rîurilor din România, şi foarte multe rîuri sunt pronunţate după această regulă, inclusiv Dunăre ce a devenit Dunărea.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: