Publicat de: Daniel Onaca | 30 iunie 2013

Povestea vieţii ca iluzie

Povestea Mayei e larg răspândită. Este o istorie veche, valorificată de Hermann Hesse în romanul “Jocul cu mărgelele de sticlă” şi redescoperită de mine pe blogul Lolei, o altă iubitoare şi făcătoare de biluţe colorate.

Stăpânul universului l-a chemat odată pe un om şi i-a cerut să-i aducă un pahar de apă. Omul nostru pleacă şi ajunge la poarta unei case. Bate. I se deschide. Inăuntru o familie numeroasă de oameni binevoitori. Il primesc cu bucurie, încep să vorbească, îi prezinta fata lor, numai bună de măritat. Călătorul se îndrăgosteşte de fată şi iată-l însurat. Trăieşte mulţi ani în bună înţelegere cu nevasta lui, are o grămadă de copii, începe un mic comerţ care devine prosper, se bucură de dragostea oamenilor din jur… Intr-o zi, după o ploaie teribilă, râul din apropierea satului său iese din albie şi devastează tot. Ii distruge casa, îi omoară animalele, îi îneacă nevasta şi copiii. Nici el nu se mai poate salva, se îneacă.

După moarte, ajunge din nou faţa în faţa lui Dumnezeu. Distrus de durere îl întreabă:
– De ce, Doamne, mi-ai dat o pedeapsă aşa de cumplită?
Dumnezeu se uită la el cu blândeţe şi-i spune:
– Despre ce vorbeşti fiule? Eu doar te-am trimis să-mi aduci un pahar de apă.


Responses

  1. Si uite-asa plecam in lume cu un scop, ceva ne atrage si ne distrage de la telul nostru, traim cu iluzia ca ne e bine iar cand sfarsim prost ne intrebam unde am gresit, la ce rascruce n-am ales drumul potrivit…nu e povestea tuturor?

    • Frumos sintetizata povestea, deși… nitelus mișcată înspre nivelul moralei. Vălul Mayei tine de nivelul filosofic-ontologic al existentei. Iluzie e totul: nu doar alegerea credite, dar si scopul inițial si rascrucea cu toate drumurile ei. Si atunci, care-i invatatura „fabulei” s-ar putea pune întrebarea. Una ar fi ca fiecare individ trăiește in propriul lui balon de săpun. Alta e ca, in loc sa rămânem sclavii unor imprejurari „reale”, mai intelept ar fi sa trăim „ca si cum…”

  2. Voia numai paharul sau îl voia şi plin? 😆 Cred că de aici şi vorba „mi s-a umplut paharul”.

    • Doua intrebari la care mi-e greu sa răspund, de teama sa nu fac o alegere gresita. 🙂

      • Păi, ce ţi-e şi cu Dumnezeu ăstaaa! 🙂 Eu cred că măcar un pahar de apă îşi putea lua singur, zău! 😆 Iaca, c-am ales eu, că oricum, de ce ţi-e frică, de-aia nu scapi(paharu’)!

  3. Eu cred ca El, atunci, a făcut la fel cum am făcut eu acum: a lăsat pe altul sa aleagă pt ca sa vina el pe urma si sa serveasca o morala desteapta. Totul spre binele si luminarea omului.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: