Publicat de: Daniel Onaca | 2 iulie 2013

Ai noştri tineri la closet învaţă…

… sau Călătorie la capătul nopţii (un articol de jurnalista Dana Fodor Mateescu)

Din câte știu eu sunt un om tolerant, accept multe, le înțeleg pe unele și încerc să găsesc răspunsuri valabile pentru evenimentele care trec pe lângă sau prin mine. În tinerețe și-n adolescență am făcut parte din găști colorate de cartier, am copilărit și m-am împritenit cu cei mai răi și nebuni dintre băieți (altfel ce farmec ar mai fi avut viața?), am petrecut ani de zile în compania rockerilor din Romană, am stat cu punckerii la plajă (eu mă bronzam, ei dormeau, că era ziuă!) și mi-am pus floricele în păr, cu hipioții, în Costinești. În rebela mea tinerețe m-am „hidratat” cu tot felul de prostii, am înjurat în limba engleză, dar am utilizat și vorbe d-alea, d-ale noastre, pentru că mi se păreau mai dureroase. Am avut paișpe găuri într-o ureche, tatuaje, mi-am vopsit părul în roșu și am avut pantaloni din piele. Credeam că sunt „bad girl”, interesantă și greu de cucerit.

Așa era generația mea. Și i-am înțeles mereu pe nebuni, pe introvertiți, pe excentrici, pe cei care erau ALTFEL. Dar ceea ce au văzut ochișorii mei zilele trecute, în autobuzul 301, a îngrozit toți dracii din mine care au fugit mâncând pământul, undeva departe… A rămas doar îngerul, terorizat, strâns într-un colț al sufletului meu, ghemuit, tremurând. Ce am să vă povestesc acum nu sunt minciuni și nici invenții de jurnalist ratat. E un adevăr putred, un cancer real al societății românești pentru care nu cred că există vreun citostatic.

Deci. Veneam de la capătul din Băneasa, spre Piața Romană. Dimineață minunată, floricele, fluturi, soare. Să tot trăiești! Autobuzul aproape gol, eu, o mămică tânără cu un băiețel de vreo patru ani, două bunicuțe singure, un bărbat între două vârste și…șoferul. La stația Academia de Poliție s-au năpustit ca sălbaticii aproximativ 20 de elevi de liceu. Fete și băieți, de 14-15 ani, unii chiar frumoși. Urlete, trânteli, bocăneli, înjurături crâncene, cum n-am auzit vreodată, și v-am spus c-am copilărit într-un cartier de șmenari. „Făăăă, să moară mă-ta-n sculament”!, „lingea-te-ar pământu` dă cioară borâtă”, „să te f… viermii, Daniele, și pă mă-ta și pă frac-tu!” etc. Cam așa…

Apoi au început să se scuipe între ei, de parcă își dădeau „like”-uri, pentru că flegmele erau trimise în joacă, nu cu ură. N-am văzut în viața mea atâta precizie, nici la sportivii de TIR! Zburau scuipații pe geamuri, pe bare, pe scaune, peste capetele tuturor. Unii fentau, alții placau cu fruntea, ca la fotbal. Din când în când se întrebau unii pe alții: „bă, mai mergem azi la școală sau nu?” După ce și-au epuizat saliva de inculți degenerați au fost nevoiți să producă alta, pentru că le era sete, așa că au început să se mozolească-ntre ei, pe rând, fete și băieți, vreme de-o stație. Degeaba, nu pot să scriu SARUT pentru că aș ucide cuvântul, l-aș murdări! Celularele lor, numai Iphon-uri și Smarturi de ultimă generație, sunau, invariabil, cu manele.

M-am gândit cu groază la părinții acestor creaturi inconștiente. Oare ce-ar zice dacă i-ar auzi și vedea? Și care va fi viitorul lor? Ce se va alege dintr-un astfel de tânăr? Fetele astea din fața mea, ce meserie or să practice? Și băieții ăștia, care se înjură de mame și de gagici, vor ști să pună o gresie, o faianță, sau măcar să măture o stradă din București? Sincer, nu cred. M-am rugat ca ăștia să fie SINGURII, să nu mai existe asemenea …accidente ale naturii în țara mea. Am cunoscut boschetari, bolnavi de SIDA, drogați aflați pe ultimul drum și chiar criminali, care sunt mici copii pe lângă grupul ăsta otrăvit din 301. Am mers prin tabere de țigani, singură, doar cu Răzvan, fără să avem poliția cu noi, și niciodată nu am pățit ceva. Ba chiar am rămas prietenă cu ei. Am văzut acolo, în viața lor, trăită în mocirlă, cu mici furtișaguri, cu o droaie de puradei amărâți, un strop de demnitate și de dumnezeire, o lacrimă de lumină. Ba unii dintre ei își trimiteau copiii la școală! „Să învețe carte, nu ca noi!”

Pe la stația Piața Băneasa s-au urcat mulți bătrâni, unii cu papornițe grele, alții târând cărucioare. „Generația de mâine” a României, – în care STATUL a investit, generație care a trecut printr-o ȘCOALĂ, generație care a avut și are profesori, – a început să comenteze, tolănită pe toate scaunele. „Paulicăăă, bă, Paulică, bă, uite-o pă mă-ta mare, mânca-i-ai p….! Luizooo, iete-l pă tac-tu, făăă! Ajuta-l să urce, nu fi mârlancă! Mamaie, slobozi-ma-ș în freza ta…te caută moartea p-acasă și tu umbli pân 301!Ha! ha! ha!” Și multe alte „combinații” de mahala pe care mi-e greu să le reproduc.

Bătrânii care se urcaseră în autobuz abia se abțineau să nu plângă. Un invalid, nu avea mâna de la cot, stătea în picioare. I-am dat locul meu. S-a rușinat de gest și nu s-a așezat. „Lăsați că eu cobor la a doua! Mă duc la cimitir. Să stea bătrânica.” O băbuță de vreo 80 de ani s-a lipit tremurândă de locul încălzit de mine. În spatele ei, un golan cu sufletul putred se scălămbăia dement și făcea semne obscene cu deștul mijlociu îndreptat spre propria gură împuțită. M-am abținut cât am putut să nu-i zic ceva. Din lașitate, recunosc. Eram singură, o femeie mică de înălțime, între 20 de haidamaci anormali și câțiva bătrânei neputincioși. Aveam putere?

Și să admitem că sunam la 112. Ce ziceam? „Domnilor, sunt în 301 și o gașcă de cretini insultă rasa umană, fac scandal și înjură călătorii. Vă rog să interveniți urgent, că nu se mai poate!” Da. Sigur! N-au fost în stare ei s-o găsească pe Elodia sau pe alții și ar sări acum să-i potolească pe huliganii din 301, care ar fi coborât oricum la următoarea stație, după ce m-ar fi bumbăcit și flegmat pe săturate? Să îi fotografiez? În secunda a doua aș fi fost linșată. Așa că, am tăcut. Mămica și băiețelul ei s-au dat jos, îngroziți, iar șoferul arunca priviri disperate în oglinda retrovizoare (auzea și el, dar ce să facă?).

M-am uitat la fete. Unele erau slabe și lungi, deformate iremediabil – să fie din cauza prostiei, a aditivilor alimentari? a lipsei de sport?- altele supraponderale, majoritatea drăguțele, fardate, vopsite, aranjate. Dar când deschid gurile e prăpăd! Mă rugam în gând să coboare, dracului, undeva cu toții, îmi era greață și simțeam că sunt murdară până la os, îmi era scârbă că respir același aer cu ei, că vorbesc aceeași limbă, îmi era rușine că fac parte din aceeași rasă și același neam cu astfel de ipochimeni aflați totuși la început de drum în viață. Mi-aș fi frecat carnea c-o perie de sârmă…

Lângă mine rumega ciungă o jună de gheață. Cleaf, cleaf. Maximum 15 primăveri. Ochi superbi, negri, pictați pe un cap gol. Păr scurt, buclat. Negru-albătrui. Din când în când, se duela verbal cu un sandilău din spatele ei, care o tot tachina. „Ia zi fă, când ți-o trage Gore pă la spate ce zice când o vede pă Maica Domnului pă spinarea ta? Ha! Ha! Îi place, nu? Îl eșcită?”. La început n-am înțeles ce zice imbecilul. Apoi, când zâna s-a ridicat de pe scaun și i-am văzut spatele, care era gol, am rămas trăsnită. Avea un tatuaj imens. Mama Domnului, cu micul Iisus în brațe. O icoană adevărată, pe piele. „Hai să mori în sânge cu toată familia ta!”, i-a aruncat ea colegial, apoi a coborât ca o regină „penală”. Și ochii Preacuratei, desenată cu cerneală vegetală pe spinarea fetei, au plâns cu lacrimi adevărate… Sau poate mi s-a părut mie.


Responses

  1. Aceasta e doar o fata a generatiei de maine. Indivizi inculti, jegosi si prostcrescuti. Soferul ar fi trebuit sa reactioneze. Sa treaca de la volan si sa ii avertizeze iar apoi sa sune la 112. Nu trebuia ca toti calatorii sa fie agresati verbal de mitocani. Dar e simplu sa iti bagi capul intre umeri si sa te oripilezi numai ca atitudinea asta nu ajuta la nimic.

  2. Din pacate astia sunt pata gri a societatii multilateral capitaliste.Nu m-ar mir a sa fie copii din familii bune, sau ma rog cu bani..Trsit, foarte trist, vai de mama viitorului ce s-a pitit undeva pe la Romana..

  3. Reblogged this on Literele sufletului meu.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: