Publicat de: Daniel Onaca | 22 septembrie 2013

Învăţăturile Avvei de la Măcin

Dragostea, căsătoria, fericirea şi viaţa

Într-o zi, ucenicul Avvei de la Măcin l-a întrebat pe acesta ce este dragostea. Bătrânul l-a luat de braţ şi i-a cerut să se uite în zare:

– Vezi tu, fiule, lanul acela de grâu din vale? Du-te şi adu-mi de acolo cel mai frumos spic de grâu pe care-l găseşti, dar ţine minte că nu ţi-e îngăduit să faci decât o singură alegere.

Ucenicul s-a dus într-acolo dar când s-a întors n-a adus nimic cu el. Avva l-a întrebat ce se întâmplase, iar ucenicul i-a răspuns:

– Abia am am intrat în lan că am şi zărit o frumuseţe de spic. M-am gândit să nu mă pripesc, că poate mai încolo voi găsi altul şi mai frumos. Am căutat mai departe, dar n-am mai dat peste unul la fel de frumos şi nici pe primul nu l-am mai găsit. De-asta nu ţi-am adus nici unul.

Avva l-a privit cu înţelegere şi i-a spus:

– Fiule, aşa este şi cu dragostea!

Într-o altă zi, ucenicul l-a întrebat pe avvă ce este căsătoria. Avva i-a răspuns:

– Dacă vrei să ştii temeinicia unui asemenea lucru, mergi atunci în pădurea de colea şi adu cu tine cel mai mândru brad pe care-l găseşti.

Ucenicul a făcut întocmai. Când a revenit, avva vru să ştie de ce a ales tocmai acel copac iar cel întrebat răspunse:

– Am văzut pe drum nişte brazi tare falnici, dar l-am ales pe acesta pentru că mi-a fost teamă că pe ceilalţi nu-i voi putea căra acasă.

Avva păru mulţumit de răspunsul tânărului învăţăcel şi rosti:

– Să ştii că aşa este şi cu căsătoria!

Într-o altă împrejurare, tânărul cel însetat de cunoaştere l-a întrebat pe avvă ce este fericirea. De această dată, înţeleptul l-a îndemnat să se ducă la malul râului şi să culeagă o floare: una singură, dar pe cea mai frumoasă! Ucenicul făcu aşa cum i se ceruse şi, la întoarcere, Avva de la Măcin l-a întrebat:

– Asta este cu adevărat, cea mai frumoasă floare pe care ai găsit-o în drumul tău?

– Am zărit o mulţime de flori minunate, răspunse învăţăcelul, dar eu cred că mândreţea aceastei flori este fără pereche.

Avva a dat din cap surâzător şi l-a asigurat că, aşa era şi cu fericirea.

Cu alt prilej, ucenicul vru să ştie, nici mai mult nici mai puţin decât, ce este viaţa. Avva l-a trimis din nou în pădure, cu sarcina să aducă şi de acolo cea mai mândră floare găsită. Ucenicul a plecat, dar nu s-a mai întors aşa de repede ca înainte. Trei zile au trecut, fără ca tânărul să se ivească! Îngrijorat de soarta ucenicului său, avva plecă să-l caute în pădure. L-a aflat în mijlocul unei poieniţe şi l-a întrebat dacă a descoperit vreo floare. Ucenicul i-a arătat una ce-şi legăna petalele chiar în preajma lui.

– De ce nu ai adus-o la sălaş, dacă ai găsit-o, l-a întrebat avva?

– Dacă aş fi retezat-o s-ar fi veştejit prea repede, veni răspunsul. M-am gândit că mai câştigat sunt să stau în preajma ei până când s-o ofili fără ca eu s-o rup.

– Ei bine, să ştii la fel este şi cu viaţa omului, i-a desluşit adevărul Avva de la Măcin!

Nu ştiu numaidecât ce poveţe a vrut să transmită cel ce a ticluit această poveste, dar tâlcuirile pe care mă încumet a le trage eu din ea sunt următoarele: dragostea nu ţine de perfecţiune, căsătoria poate fi trainică chiar dacă alegerea nu-i perfectă, fericirea depinde de alegerea făcută iar cuminţenia vieţii e aceea de a le da fiinţelor iubite libertatea de a creşte şi înflori potrivit propriei lor legi.

Dacă domniile voastre vor găsi rosturi mai potrivite istoriei de mai sus, bine ar face şi bănuiesc că mult s-ar bucura şi alţii să le afle.

Reclame

Responses

  1. Perfectiunea este un ideal la care nu trebuie sa aspiram, doar sa ne armonizam astfel incat sa ne acceptam imperfectiunea proprie .

    • E si asta un fel de aspiratie spre perfectiune, nu crezi? 🙂

  2. Este, atat timp cat schimbarile vin din interior pentru a te armoniza cu idealul tau, si nu cu unul sugerat din exterior .

  3. Mulțumesc.

  4. Eu aș spune că, dragostea e unică. Nu e ceva ce poți găsi în mulțime. E ceva aparte. În căsnicie te însoțești cu cel care îți este pe măsură, cel care ține la drum lung și nu are nevoie să te preseze ori eclipseze. Fericirea e o emoție frumoasă pe care doar tu o poti simți, fără să o poți împărtași cu altcineva. Viața este frumusețea existenței, în toate formele ei, până în ultima pâlpâire, până în ultima clipă.

  5. Se vede că vorbele Avvei au fost pt tine un bun prilej de reafirmare a unor convingeri formate deja. Mă bucur că le-ai împărtașit cu noi.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: