Publicat de: Daniel Onaca | 29 iulie 2015

Un crâmpei din ciclul ”Șapte poeme haihui” (1)

Clipe cardinale © Daniel Onaca

Când, ostenit, după mai multe zile și nopți de mers peste câmpuri cu semănături și lanuri de porumb încă necopt, rătăcitorul a reușit, în sfârșit, să treacă dincolo de frontiera păzită de grăniceri, și-a mai întors odată privirea în urmă pentru ca, apoi, la căderea nopții, să noteze câteva rânduri, din care s-a înfiripat următorul poem:

 

Ciudat e amurgul acesta;

apus de soare în privire,

tocmai când geana răsăritului

ar trebui să se deschidă.

Zăvorul ei sângeriu

s-ar potrivi mai bine porții

trântite în urma mea.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: