Publicat de: Daniel Onaca | 1 August 2015

Un crâmpei din ciclul ”Șapte poeme haistai” (6)

La castelul Marsvinholm / Marsvinholm slottet © Daniel Onaca

 

mijlocul verii –

în umbra castelului

se surpă casa

Marsvinsholm 1

Atras de săgeata cupolei sale, ce împungea norii buluciți deasupră-I, m-am abătut de la șoseaua ce ducea spre Ystad pentru a cerceta mai de aproape venerabilul edificiu. Cât de bătrân este, încă nu știu, dar pot afirma cu certitudine, că se ține foarte bine. Spre deosebire de zidirea aflată în poala lui, care e atât de copleșită de ani încât ai zice că nici un fel de cârje nu i-ar mai fi de vreun ajutor.

La vârsta mea, am văzut destule clădiri părăginite, aceasta însă are un aspect deosebit față de altele, așa cum se înfățișează… surpată cumva în sine însăși… ca și cum ar fi măcinată, nu de vicisitudinile vremii, ci de o suferință interioară. Ajunsă la ultimul stadiu al decrepitudinii, construcția pare că ar mai avea ceva de spus, înainte de a se prăbuși iremediabil, dar… ce altceva puteam face eu, dcât să-I adresez un îndemn mut și inutil – un fel de ”Hai, mai stai!” – și să-mi văd de propriul meu drum?

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: