Publicat de: Daniel Onaca | 17 Septembrie 2015

Un crâmpei din ciclul ”Șapte poeme hai-hui” (3)

Durres, între răsărit și apus © Daniel Onaca

Precum fabuloasele râuri de mercur ale împăratului chinez, ce voise ca istoria să înceapă cu el însuși, poteca din plăci de inox, perfect îmbinate, șerpuia pe pavajul din piața orașului. Înșelat de reflexele ei, trecătorul păși peste pârâul artificial ca și cum ar fi avut grijă să nu-și ude încălțările. Pe marginea artezianei, în bazinul căreia se adună meandrele închipuitei curgeri, reflectase o clipă la modul ciudat în care își răspund curenții subterani ai istoriei și notă următoarea observație:

Durres. Arteziana

Întors cu spatele la zidul bisericii,

amfiteatrul: încremenit pe veci

într-un gest sfidător

și plin de ranchiună,

zvârlit în obrazul noii ordini

care, în zorii veacului creștin,

l-a scos din viața publică.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: