Publicat de: Daniel Onaca | 18 Septembrie 2015

Încă un crâmpei din ciclul de poeme hai-hui (4)

La apa Ohridului © Daniel Onaca 

Întors de la locașul întemeiat de ucenicul fraților cărturari, peregrinul – hipnotizat de reflexele din undele lacului – și-a ridicat privirea spre fortăreața zidită cândva de bătrânul rege Samuel. Odată ambarcațiunea trasă la țărm, și-a luat rămas bun de la barcagiul-călăuză și, așezat la umbră, pe una din băncile parcului din preajmă, a izvodit următoarea cugetare:

 

Lacul Ohrid

 

Oamenii lasă în urma lor

două feluri de urme:

semne vizibile, pe care le macină

vântul, apele… ori le mistuie focul,

și urme nevăzute. Acestea dăinuiesc

pentru că sunt săpate în suflete

cu dalta cuvântului.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: