Publicat de: Daniel Onaca | 1 Octombrie 2015

Poemul de joi. Un poem de

descântec de miez de noapte rupt toamnei

tu

liman de primăvară

dintr-o margine de iarnă

rămâi vară pe afară

mirosind a domnişoară

coborâtă dintr-o boară

şi ți-oi pune flori-n poală

când de doamnă când de toamnă

când de gustul tău de poamă

şi acum

când te condamnă

te-oi încorona cu frunze

mai bătrâne mai lehuze

mai târzii şi mai confuze

tavnice şi păpăruze

să răsai şi mai aprinsă

şi încet de lună ninsă

să mă-ngropi în frunze coapte

şi să mă iubeşti la noapte

sub o aripă din poartă

poarta-n aripe să bată

să se-ngroape într-o roată

într-o rugă încriptată

eu cu tine tu cu mine

respirând a râu ce vine

să te împlinesc în vatră

dintr-o dată înc-o dată

ca pe-o pâine bine coaptă

să miroşi a minunată

doamnă toamnă

rug în poamă

raiul inimii din palmă

tu de doamnă eu de toamnă

noi de aripe ce-nseamnă

an în an şi toamnă-n toamnă

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: