Publicat de: Daniel Onaca | 19 Noiembrie 2015

Poemul de joi. Dumitru Ichim

Așa cum stăm…

 

Așa cum stăm pe banca din parc

discutând de algebră și valoarea lui pi,

de Arhimede și

Na-bu-go-do-no-sor,

ce ar fi,

dacă ușor,

brațul meu peste umărul ei,

încet, încet ar răsări

ca luna peste mările lui Grieg?

Oare ce-aș putea să-i răspund

când sprâncenele ei

s-or înălța în semn de-ntrebare?

Poate îi voi arăta

luceafărul de seară cum răsare

și că m-am gândit

că poate-i este frig,

dar ne-ndrăznind să o cuprind

ca-ndrăgostit,

continuăm să discutăm

de-algebră și valoarea lui pi,

de Arhimede și

Na-bu-go-do-no-sor…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: