Publicat de: Daniel Onaca | 6 Decembrie 2015

Tânără, frumoasă și neînduplecată

Sfânta Muceniţă Varvara  (4 decembrie)

Varvara

Varvara a trăit și ea pe vremea când, la Constantinopol, împărățea sângerosul Maximian (284-305). Tatăl ei, după toate indiciile, se pare că a fost un păgân înstărit, Dioscor, pe nume lui mic. Acesta o păzea pe fată cu foarte mare strictețe, din cauza fizicului ei atrăgător. (Probabil că știa el ce poamă avea pe-acasă.) Că o ținea el din scurt, nu e greu de înțeles, dar că grija lui părintească a mers până într-acolo încât să o închidă ”într-un turn înalt”, asta pare a fi interpolarea târzie a vreunui popă, care, pe lângă scripturi, a mai citit și vreun basm două, din comoara creației folclorice a Balcanilor. Cum-necum, tradiția vrea să ne facă să credem că fiica lui Dioscor a ajuns să adopte religia creștină.

Tatăl fetii s-a pus odată să zidească o baie la casa în care locuia. Într-o zi, profitând de faptul că taică-su nu era acasă, fata le-a spus meșterilor să facă acolo trei ferestre în loc de două, așa cum fusese plănuit inițial. Când stăpânul casei a descoperit schimbarea, i-a cerut să se explice. Dulcea Varvara i-a răspuns atunci că, vezi Doamne, a vrut ca numărul ferestrelor să coincidă cu cel al Sfintei Treimi. Considerând, pe bună dreptate, că fata voia să-și bată joc de el, omul s-a repezit la ea s-o ia de păr ca să-i arate el Sfânta Treime pe spinare dar fata a scăpat cu fuga. Se spune că după aceea s-a ascuns într-o stâncă, deschisă ca prin minune. Se pare totuși că ascunzătoarea nu era prea comfortabilă, din moment ce a părăsit-o curând preferând să fugă mai departe, în munți, unde a stat pitulată până când iar i-a dat ta’c-su de urmă.

Din acest punct, firul istoriei ia o întorsătură oarecum ilogică. După ce a pus mâna pe ea, Dioscor, în loc să o aducă înapoi acasă, a dat-o în primire domnului ce stăpânea acel ținut. Motivul acestei hotărâri a fost lăsat pe dinafară de autorul relatării. (Trebuie că e vorba de un amănunt care nu corespundea viziunii ortodox-creștine.) Ceea ce ni se dezvăluie însă, este că… fecioara, ca să spunem așa, a persistat în credința ei și în noul anturaj. Dacă s-ar fi limitat numai la asta, mai treacă-meargă, dar fanatică de fată s-a mai apucat și să profaneze simbolurile sfinte ale celor ce nu-i împărtășeau credința. Asta era deja prea mult.

Autoritățile abilitate au reacționat energic, fapt care, în viziunea celui care a consemnat istoria, a echivalat cu supunerea fetii la tot felul de chinuri înainte de a fi ucisă. Se spune că a fost tăiată cu sabia de însăși tatăl ei, apărut, tam-nesam, nu se știe de unde. Pedeapsa divină însă, nu s-a lăsat așteptată. Nu mult după aceea, pe când Dioscorus cobora de la munte, ca tot omul, a fost lovit de trăsnet şi a murit. Cel puțin așa susțin sursele bisericești, care, după cum se știe, nu mint niciodată, ci doar exagerează adesea.

Cât despre Varvara,  datorită purtării ei exemplare i s-a atribuit ziua de 4 decembrie, dată la care e bine să ne aducem aminte de valabilitatea proverbului care zice că ”pielea rea și răpciugoasă ori o bate ori o lasă”.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: