Publicat de: Daniel Onaca | 24 Decembrie 2015

Un dar neașteptat (1)

Părul lui Maggi

 Se apropia sărbătoarea Crăciunului. Maggi voia să-i facă soțului ei un cadou anume, de care știa că el se va bucura cu adevărat. Multe zile și nopți a petrecut gândindu-se, cum să facă și cum să dreagă în așa fel încât să agonisească bani pentru acel cadou. Dintre ei doi, doar Peter avea slujbă plătită așa că veniturile lor  era foarte modeste. Abia dacă le ajungea banii de la un salariu la altul. Cu toate acestea, Maggi voia neapărat ca, în acel an, să-i cumpere lui Peter cadoul. Tânăra femeie stătea în mijlocul camerei din micuțul lor apartament și se privea în oglinda de pe perete, ca și cum figura de acolo i-ar fi putut răspunde la întrebare. Se privea și se frământa… Deodată își duse mâinile la părul adunat sub învelitoarea capului și îl desfăcu, lăsându-l să-i cadă pe umeri.

Două lucruri de preț avea tânăra pereche. Unul era minunatul păr al lui Maggi iar celălalt era ceasul de aur al lui Peter, ceas moștenit de la tatăl său, care, la rândul său, îl moștenise de la bunicul lui Peter. Maggi sta în picioare și își contempla părul ce-i ajungea până la brâu. Un păr bogat care, în bătaia soarelui, părea că se revarsă ca o cascadă în șuvoaie arămii. A stat o vreme așa până când privirea i s-a încețoșat din pricina lacrimilor care și ele au început să-i curgă pe obraji. În cele din urmă se hotărâ. Își adună iarăși părul sub broboadă și, după ce se găti pentru oraș, ieși din locuință și coborâ scările de la intrarea imobilului. Nu mai era timp de pierdut!

În ajunul Crăciunului, Maggi îl aștepta pe Peter să vină acasă de la servici. Avea pentru el o surpriză la care nu avea cum să se aștepte. Reușise să facă rost de banii de care avea nevoie ca să-i cumpere acel cadou deosebit: un lănțișor de argint pentru ceasul lui de buzunar. Știa că acela era un lucru la care Peter visa în secret de ani de zile. E adevărat că, pentru a încropi suma necesară, Maggi fu nevoită să facă un gest dramatic, dar dorința de a-l vedea pe soțul ei fericit punea în umbră oricare sacrificiu din partea ei. Ce mai conta că trebuise să renunțe la minunăția ei de păr, de care era atât de mândră!

Îl lăsase să i-l taie, chiar în acea dimineață, o peruchieră din cartier pe lângă atelierul căreia trecea mai în fiecare zi, în drumul ei spre piața de zarzavaturi. S-a ținut tare și n-a lăsat să-i scape nici un oftat, când a simțit foafecele femeii mușcându-i din plete. Nu avea în fața ochilor decât chipul soțului ei, luminat de viitoarea bucurie la vederea lănțișorului de argint făcut parcă anume pentru cesulețul lui cu căpăcel de aur. Banii primiți în schimbul părului abandonat îi ajungea numai bine pentru cadoul ei.

(Va urma)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: