Publicat de: Daniel Onaca | 17 Februarie 2016

Povestea veceului înfundat

O pățanie relatată de domnul Bogdan Budeș

Într-o zi, am avut de-a face cu un veceu înfundat. Singura soluție a fost introducerea mîinii cu mănușă chirurgicală pînă în „esofagul” scaunului de toaletă. În momentul în care am băgat mîna ca să apuc… elementele care blocau scurgerea, exact în acel moment, cu o viteză fantastică, o sumedenie de mici căcați s-au îmbulzit și au urcat la suprafața apei, împinși de o forță nevăzută; micii căcați au plutit, vizibili, pentru o clipă.

La „Revoluție”, care a fost o „desfundare” a unei societăți blocate în dictatură, o mulțime de mici căcați au ieșit la suprafața societății și au început să plutească. Clipa lor însă durează, spre deosebire de clipa micilor căcați de veceu, iată, de 26 de ani – o treime de viață de om. În cazul veceului, am tras apa, iar căcații mici s-au dus. Ce o fi, oare, de făcut în cazul căcaților care plutesc și domnesc, impenitenți, peste viețile noastre?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: