Publicat de: Daniel Onaca | 20 Februarie 2016

La ceai cu maeștrii haijini (3)

Limhamn

Frumusețe și suferință

Una din lecturile mele din tinerețe, care mi-a trezit o trăire foarte puternică, a fost romanul lui Al Dumas fiul, Dama cu camelii. Acea îmbinare de pasiune, rafinament, durere, boală și, în cele din urmă, moarte atunci am perceput-o pentru prima oară. Cu timpul, am decelat-o și în alte scrieri, precum Ghepardul, Moarte la Veneția ori în romanele decadente ale lui D´Anuzzio. Recent, mi s-a părut a o recunoaște în poemul unui haijin japonez. M-am folosit de prilej ca să însăilez și eu o replică, mai mult din nevoia de a exprima un complex de sentimente, care m-a însoțit mereu în viață, decât din dorința deșartă de a mă întrece cu maestrul unei epoci apuse și ea.

 

ies în grădină

semințe semănate –

convalescență (Shiki)

 

cu geamul deschis –

crescuți pân´ la fereastră

lujerii de crini  © Daniel Onaca

 

Poem creat în cadrul grupului Haiku de ieri și de azi https://www.facebook.com/groups

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: