Publicat de: Daniel Onaca | 10 Martie 2016

Poemul de joi

Poteca,    Ștefan Augustin Doinaș

 

În adâncul pădurii,

în cel mai adânc

luminiș din adâncul pădurii,

unde lumina-n uitare de sine

își pierde culorile,

există o potecă ascunsă pe care omul n-o știe.

Numai ursul bătrân

și căprioara rănită,

numai șarpele vătămat

și privighetoarea fără aripi

se târâie până acolo,

transfigurate, și cad.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: