Publicat de: Daniel Onaca | 14 Martie 2016

Surâsul de luni

Sirena eroului uitat

În compartimentul unui tren care se îndrepta spre Cluj călătoreau împreună, în tăcere, un bătrân ţăran ardelean şi un domn bine îmbrăcat, cu figură de intelectual. După vreo două ore, bătrânul întreabă:

– Domnule, no că să nu vă supăraţi, dar ce-i aceea o sirenă?

Domnul, tot ardelean, răspunde:

– No că sirena-i un fel de făptură mitolojică, jumătate femeie, jumătate peşke.

Bătrânul mulţumeşte cuviincios şi se cufundă iarăşi în tăcere. După alte două ore îndrăzneşte din nou:

– No că să nu vă supăraţi, da care parte-i femeie şi care parte-i peşke?

Domnul, care, evident, ştia mitologie, îi explică celuilalt pe îndelete, că de la mijloc în sus sirena e femeie şi de la mijloc în jos e peşke.

Bătrânul începe să prelucreze informaţia asta şi, înainte de a ajunge la Cluj, mai întreabă:

– Domnule, no că să nu vă supăraţi, da’ de care parte o tras Vasile Roaită?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: