Publicat de: Daniel Onaca | 17 Martie 2016

La moartea Poetului

[Tu ce zici – vine toamna?]

Aș fi vrut să mai întârzii cu vreun deceniu-două scrierea acestor rânduri. Soarta a vrut însă ca, prin acest poem, tocmai astăzi să fie ziua în care să aduc un prinos prietenului dispărut, prietenilor pe care i-a părăsit și prieteniei ce va dăinui între toți cei cărora, Reșița, orașul cu poeți, își merită renumele.

1075315_10151665820398796_1703362557_o[1]

(fără titlu) Gheorhe Zincescu

Tu ce zici – vine toamna?

Ori este doar părere

Amurgul ăsta-n oameni

Și-n fagurii cu miere

 

Lumina asta moale

Ce stăruie pe lucruri

Când vrei să râzi în hohot

Dar nu poți să te bucuri

 

Nici lacrimi nu adună

În colțul strâns al pleoapei

Și ceasul dobândește

Fluiditatea apei

 

Și-i sufletul de ceară

Topit și fără vrere –

Tu ce zici – vine toamna?

Ori este doar părere…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: