Despre respectarea măsurilor luate de la centru
În Transilvania, prin secolul al XVIII-lea, administrația imperială austriacă a introdus obligativitatea ca fiecare gospodărie țărănească (și nu doar aceleaa) să aibă o privată, undeva în spatele casei (așa numita budă, „bude” = cămăruţă mică, în germ.). Până atunci nu existase așa ceva în Ardeal. ”Facilitățile” respective trebuiau să fie amplasate la oarecare distanţă de locuinţă – de preferat în fundul curții ori al grădinii.
Un reprezentat al autorităților, însărcinat cu inspecția gospodăriilor pentru a vedea cum este respectată noua măsură, a ajuns la o casă mai izolată, unde se afla o bătrânică în curte. Austriacul, neștiind bine limba localnicilor, în loc să o întrebe unde se află groapa, spune să-i arate ”gaura” Biata femeie dă să-și ridice poalele, la care inspectorul se răstește la ea:
– Nu aia, ci aia din spate!
– Bată-vă Dumniezo, să vă bată, spune bătrâna năucită și se întoarce cu spatele, ridicându-și țoala.
Lasă un răspuns