Publicat de: Daniel Onaca | 23 Aprilie 2016

Povestea bujorului

Bujori

A fost odată un rege bătrân şi paşnic care nu avea decât un singur fecior. Aflându-se pe patul morţii, bunul rege îi zise acestuia:

– Dragul tatii, eu n-am duşmani, după cum bine ştii. Războaie cu vecinii n-am purtat. Am însă un mare necaz. Cunoşti şi tu povestea …

– Da, tată! răspunse fiul. Toată lumea ştie despre lacul acela din codrul de fagi, acolo unde trăiesc ielele care-i prefac pe oameni în măgari şi viţei.

– Să nu te duci niciodată acolo, a mai apucat să-i spună bătrânul, înainte de a închide ochii pentru totdeauna.

Feciorul îi închise pleoapele şi îl jeli îndelung. Pe urmă preluă el frânele regatului.

După câţiva ani, noul rege se întâmplă să treacă odată împreună cu oamenii săi printr-o pădure adâncă. Se făcuse noapte şi oştenii lui s-au tolănit care pe unde au apucat, într-o poiană, şi au adormit. Doar el singur rămase treaz, muncit, cum era, de gânduri privind treburile cârmuirii. Cum stătea el așa, numai ce i se păru că vede un licăr printre trunchiurile întunecate ale copacilor. Ba, nu era numai unul, ci mai multe luminițe care se apropiau tot mai mult de locul unde ședea el. ”Oare ce fel de stafii să fie acestea” se întrebă regele.

Când nălucile au ajuns atât de aproape de el încât ar fi putut să le atingă cu mâna, a văzut că erau niște frumuseți de fetișcane goale pușcă, ce s-au prins de mâini și s-au apucat să se se învârtă în jurul lui. Regele a înțeles atunci că dumbrava în care s-a oprit el și cu tovarășii lui se afla în apropierea lacului blestemat despre care îi vorbise tatăl său, înainte de a se prăpădi.

Ielele albe jucau de-acum fără oprire în jurul lui. Văzându-le goliciunea, obraji regelui se înroşiră de rușine. Își puse palmele la ochi, dar atunci auzi glasul uneia dintre ele spunând:

– Haideți să-l prefacem în viţel!

– Ba mai bine să-l facem în gândac!, se auzi o altă voce.

– Broscoi i-ar sta și mai bine, zise una și mai răutăcioasă.

Mama ielelor își ridică atunci vocea și grăi astfel:

– Nu, nu, mai bine ascultați-mă pe mine: Pentru că tânărul acesta s-a înroşit la faţă, când ne-a văzut, eu zic să-l prefacem într-o plantă cu floarea mare, rotundă și roșie!

Într-o clipă, regele fu prefăcut într-o floare roşie ca jarul şi ciufulită ca un pămătuf, după care ielele au dispărut din poiană,

Dimineața, când oamenii regelui s-au trezit, nu l-au mai găsit pe stăpânul lor. Au găsit însă o mulțime de plante cu flori rotunde, mari și roșii, cum nu mai văzuseră până atunci. Au scos atunci acele flori cu rădăcini cu tot și s-au întors la palatul regelui, unde l-au chemat de îndată pe grădinar. I-au spus ca acelor flori se vor chema bujori și i-au poruncit să le planteze într-un loc aflat cât mai la vedere. De atunci, BUJOR a rămas numele florii cu corola mare și roșie ca focul.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: