Publicat de: Daniel Onaca | 24 Aprilie 2016

Poveștile bibliotecarului din munții Shkiperiei (5)

beduini

Cursa de cai a beduinilor

Într-o zi, pe când soarele strălucea așa cum obișnuiește el se strălucească, în pustiul Arabiei, un om bogat ședea pe o piatră și se plictisea de moarte pentru că nu avea nimic de făcut. Deodată, spre marea lui bucurie, văzu că se apropia de locul lui de popas doi beduini călare. Când cei doi au ajuns lângă el, bogatul le-a vorbit așa:

– Frații mei, uitați, am aici o monedă de aur. Nu ați vrea să-mi faci plăcerea unei întreceri de cai până colo la palmierul care se vede de aici? Calul care ajunge ultimul acolo primește de la mine un ban de aur.

– Care ajunge ultimul? se mirară beduinii.

– Exact, le răspunse omul cel bogat. Înțeleg nedumerirea voastră, dar exact asta este condiția. Ei, și acum… hai să vă văd!

Cei doi beduini, dornici să câștige banul de aur, au luat-o spre palmierul din depărtare, dar fiecare dintre ei încerca să-și țină calul în frâu cât putea mai strâns. Nu era însă un lucru ușor. Pe la jumătatea drumului, au fost chiar pe punctul să întrerupă cursa și să renunțe la premiu. Tocmai atunci răsări în preajma lor un derviș, unul din acei înțelepți rătăcitori, care obișnuiesc să bată drumurile Orientului și să dea sfaturi înțelepte tuturor celor pe care-i întâlnesc în cale. De cum l-au văzut, beduinii au descălecat și s-au aruncat în fața lui pe genunchi și pe coate, în nisipul fierbinte.

– Ce e cu voi, fiii mei?, i-a întrebat dervișul căruia nu i-a scăpat figurile lor posomorâte.

Fără să mai aștepte alt îndemn, cei doi i-au povestit despre cursa în care erau angajați. Dervișul i-a ascultat, apoi le-a răspuns așa:

– Aceasta e o cursă de două ori. Întâi pentru că e o alergare de cai iar mai pe urmă pentru că omul cel bogat a vrut să-și bată joc de voi.

– Poate că și noi ar trebui să-l păcălim, înțelegându-ne ca oricare din noi va ieși cel din urmă, să împartă câștigul cu celălalt.

– Nici să nu vă gândiți la asta, le-a răspuns dervișul. Beduinul trebuie să fie cinstit cu aproapele său chiar și atunci când acesta se întâmplă să fie un om bogat.

– Și atunci ce să facem? Întrebară iar cei doi.

În privirile lor se putea citi deznădejdea, dervișul însă i-a liniștit spunându-le că, dacă vor urma sfatul lui, le va fi ușor să iasă din încurcătură. Beduinii își plecară atunci capetele să asculte învățătura omului sfânt. De cum o auziră celor doi li s-a luminat fața și au strigat amândoi într-un glas: – Allah să te binecuvânteze!

S-au aruncat apoi în șa și fiecare dintre ei a dat pinteni calului pe care s-au urcat după care au pornit-o în galop nebun spre palmierul luat ca reper.

Bogatul care ședea pe piatra lui, abia i-a așteptat să se întoarcă la el ca să afle ce i-a făcut să-și schimbe felul de a călări, de la jumătatea drumului încolo. Câștigătorul cursei și-a luat banul de aur, dar nici el nici beduinul care pierduse cursa nu au suflat o vorbă despre sfatul primit de la derviș.

Poate că și voi, boieri cinstiți, adunați în acest sobor, ați vrea să aflați care fusese acel sfat. Iată, nu mă feresc să vă dezvălui taina: dervișul i-a sfătuit pe cei doi beduini ca, înainte de a continua cursa, să schimbe caii între ei.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: