Publicat de: Daniel Onaca | 4 Iunie 2016

Durerile limbii. Radu Părpăuță

Despre pluralis perfidus

Radu PårpåutåSoția mea Maria este unica cunoscătoare și vorbitoare a unui plural al verbelor pe care l-am numit „pluralul perfid” („pluralis perfidus”). Să exemplific modul cum îl folosește în vorbire. Eu reflectez la soarta lumii și a căzăturilor care suntem. Vine ea, mă extrage fără milă din cugetări și emite replica de pluralis perfidis: „Să tăiem găina porumbacă”. Aici „să tăiem” înseamnă ca eu să mergem, să luăm bărdița și eu să tăiem numita porumbacă. Sau: Stau în pat, gata să adorm, dar îmi ajunge în ureche replica: „Trebuie să închidem gazu’”. Eu ne sculăm, eu mergem și eu închidem gazu’.

Solicit Academiei Române să includă în Gramatica sa pluralul perfid (pluralis perfidis), am, pardon, avem întâietatea absolută.

 

Anunțuri

Responses

  1. Ah :))) Mai știu eu câteva persoane care zic că trebuie să facem o anumită treabă, însemând că eu facem, iar ea își dă cu părerea 🙂

    • Eu știu una care obișnuiește să folosească ”pluralis perfidis” la forma interogativă. Și atunci sună cam așa: ”Când spălăm mașina?”, ”Când vedem ce are aspiratorul?”, ”Sâmbăta asta facem ordine pe terasă?”


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: