Publicat de: Daniel Onaca | 14 Iulie 2016

Poemul de joi. Liliana Negoi

Liliana Negoi

Vanitate

 

mie o să îmi mângâie lumea după ce mor

oasele cuvintelor

o să le adune de pe hârtie cu pleoapele

o să le strângă între gânduri

precum coapsele unei femei pe cele ale bărbatului

o să le stoarcă de sens şi de culoare

şi o să le lase întinse pe pământ fără vlagă

încercând să afle „ce a vrut să spună poeta”

iar poeta în vremea asta va sta la cafele

cu vreun sfânt mediocru

bârfind despre colecţia de cozi de şarpe a unora

sau despre reţete de compot din fructe interzise

nemaidurând-o nici în peniţă si nici măcar în

cerneală

de cuvinte

(2016 )

Anunțuri

Responses

  1. Mulţumesc mult de tot! Sunt onorată :).


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: