Publicat de: Daniel Onaca | 11 August 2016

Poemul de joi. Adrian Munteanu

Cum gânguream…

 

Cum gânguream spre ochii mamei mele

cei ce-alungau neliniştea minciunii,

cum căutam pe cer spuzit lăstunii

cu zborul lor de linii şi inele!

 

Cum ascundeam tristeţi în cornul lunii

şi osteniri în galbene podele,

cum aşteptam din larguri caravele

ca să-mi aducă-n taina lor străbunii!

 

Sunt prea departe toate şi vecine

cu semnele pierdute-ntr-un minut;

alte năluci vin astăzi să-mi aline

 

uimirea mea pe drumul neştiut.

Acum când scriu de vorbă stând cu tine

începe viaţa mea de la-nceput

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: