Publicat de: Daniel Onaca | 29 Septembrie 2016

Poemul de joi

Un poem de Luminița Ignea

Claustrare

 

încovoiată sub povara

cuvintelor ce nu le-am spus,

mă pierd încet în decuseara

cu gust de ideal răpus.

 

din lungi tăceri mi-e fortăreața

și tot din vise nefecunde,

blagoslovită fie ceața,

ce zgura chipului mi-ascunde.

 

nu am nimic a spune lumii

și nici s-o mai ascult dorință,

înapoia-voi cândva humii

însingurata mea ființă.

 

îmi țin odăile închise

cu-o cerbicie viscerală,

doar uneori mai țes din vise

o amăgire vesperală.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: