Publicat de: Daniel Onaca | 28 Noiembrie 2016

Surâsul de luni

Fiul regăsit (sau nu?)

Iisus își făcea obișnuitul tur prin rai, când observă într-un colț un bătrânel sfrijit, cu părul alb, părând foarte necăjit.

– Hei, tataie, îi spune Iisus blând, aici e raiul. Soarele strălucește, poți să mănânci tot ce-ți poftește inima, ai tot felul de instrumente la care să cânți… ar trebui să fii în culmea fericirii! Ce s-a întâmplat?

– Păi, să vezi, răspunde bătrânelul, eu eram tâmplar pe pământ și l-am pierdut pe iubitul meu fiu la o vârstă fragedă. Și speram din tot sufletul să-l regăsesc aici, în ceruri.

Ochii lui Iisus se umplu de lacrimi.

– Tată! strigă el.

La care bătrânul sare în picioare, izbucnește în plâns și strigă la rândul lui:

– PINOCCHIO!

Anunțuri

Responses

  1. Haha, foarte tare!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: