Publicat de: Daniel Onaca | 6 Decembrie 2016

Povești de la malul pescarilor (8)

Întâmplări cu troli © Daniel Onaca

– Oi fi și tu un fel de trol?, m-a abordat Torsten, cu veselie, pe cheiul pescarilor, într-o duminică dimineața, când tocmai mă întorceam din târg.

Așa îi spun eu centrului din cartierul Limhamn, în semn de alint.

– Ce vrei să spui? i-am întors amicului meu întrebarea.

Despre troli știam o grămadă de lucruri încă înainte de a fi plecat din România. Ajuns în Suedia, am înțeles că multe din acele lucruri nu prea se potriveau cu… realitatea, ca să spun așa. Trolii din Skandinavia nu sunt de loc niște spiriduși drăgălași înzestrați cu aripioare străvezii care zboară în preajma oamenilor și fac tot felul de giumbușlucuri. Că mai zboară ei câteodată, asta este adevărat, dar nu aceasta este calitatea lor esențială. Aceste ființe, pe cât de ciudate pe atât de familiare sudedezilor, sunt niște pitici grotești înzestrați cu o coadă lungă și cu niște mâini cu palmele ca lopețile de late. Au mersul aplecat iar picioarele lor se termină (sau încep) cu niște tălpi grozav de late și ele, cu degete rășchirate. Părul ciufulit, fața de moșnegi împovărați de ani și plină buboaie, nasul mare, butucănos și vârful urechilor ascuțite îi fac să semene mai degrabă cu niște drăcușori. Spre deosebire de aceștia însă troli nu locuiesc în iad, ci în păduri adânci, în grote sau chiar în inima stâncilor. Unii dintre ei se oploșesc pe lângă gospodăriile sătenilor. Seara se înființează la pragul casei și așteaptă să primească o porție de terci. Dibaci în unele privințe, naivi cu totul în altele. Se pot face nevăzuți ori preface în buturugi, în bolovani ori chiar în sălbăticiuni de tot felul. Niciuna dintre aceste caracteristici nu mi se potrivea, așa că l-am întrebat pe Torsten din nou:

– Ce te-a făcut să spui că aș fi un trol?

– Numai ei o iau pe alte cărări duminica, în ziua când tot creștinul merge la biserică… Așa se spune… Pe vremuri, când vedeai pe cineva că, în ziua sfântă, se ferea să meargă să asculte predica, imediat era bănuit că ascunde în el un suflet de trol.

– Ei, pe asta n-o știam!, recunoscui eu.

– Ehe… sunt multe lucruri pe care tu nu le cunoști…

După această zicere cu iz shakespearean, mă așteptam să scoată o nouă istorie din mantaua lui de povestitor. Cum spuneam, era duminică, vreme bună, acasă la mine nu-mi stăteau copiii să cază din pat, așa că n-aveam nicio grabă. La toate astea se mai adăuga și faptul că în coșul lui încă nu sclipeau solzii vreunui pește. M-am pregătit așadar să-l ascult, iar Torsten nu s-a lăsat rugat.

Trolii ăștia, începu el, afară de faptul că se feresc să meargă duminica la slujbă, seamănă în multe privințe cu noi, oamenii. Se ocupă și ei cu muncile câmpului la fel ca țăranii; ară, seamănă, prășesc și seceră la fel ca ei, iar nevestele lor gătesc mâncare și coc pâine în cuptor aidoma țărăncilor din sat. Cu oamenii trăiesc în bună înțelegere. Cel care le arată blândețe și bunăvoință poate conta pe ajutorul lor. Dar să te ferească cerul să-i calci pe coadă pentru că sunt niște ființe extrem de irascibile și răzbunătoare. Prin părțile Österlenului, pe coasta cealaltă a Skaniei – o știi – cea dinspre răsărit, se învecinau odată două gospodării. Stăpânul uneia dintre ele era foarte înstărit în vreme ce megieșul său abia izbutea să-și achite dările la stat. La vremea secerișului, într-o seară, pe când se întorcea de la holdă, țăranul cel bogat dădu cu ochii de un pitic ce trăgea după el câteva fire lungi de paie. Le trăgea și ofta de oboseală, iar mai le târa și iar se oprea să-și tragă sufletul. Pe țăran l-a umflat râsul:

– Ce tot sufli și te opintești de parcă ai trage după tine un munte ?!, l-a tachinat el pe omuleț.

– Dacă aș trage de la tine tot atât de mult cât am tras spre tine, atunci ai sufla și tu ca mine, i-a răspuns piticul, care nu era altceva decât trolul pripășit la gospodăria lui.

Omul i-a întors spatele râzând, fără să catadixească să-i răspundă. N-a trecut multă vreme după aceea și între cele două gospodării s-a schimbat raportul bunăstării: averea țăranului bogat se împuțina de la o zi la alta în vreme ce gospodăria vecinului său înflorea văzând cu ochii.

Torsten se opri din povestit și clătină din cap în semn că era ceva ce nu-i plăcuse. Poate că era nemulțumit că încă nu prinsese nici un pește în acea dimineață. Poate că nu era de acord cu hybrisul țăranului bogat din Österlen. Motivul numai el îl știa. Eu însă am găsit de cuviință să fac cu un comentariu deștept:

– Țăranul acela ar fi făcut mai bine să se scape de tovărășia trolului, odată ce a atins un anumit nivel de bunăstare.

Știam că observația mea părea naivă în urechile amicului meu, dar intenția mea fusese a-l stârni să mai povestească. Șiretlicul meu nu a dat greș pentru că Torsten a continuat:

Este exact ceea ce a încercat să facă un țăran din județul Bjäre. Și el s-a pricopsit cu un trol pe lângă gospodăria lui și, așa cum spui tu, a ajuns la un anumit nivel de bunăstare. Acum ar fi vrut să scape de binefăcătorul lui, numai că nu știa cum să procedeze. Îi era teamă că dacă o să-i spună, verde în față, să-și caute alt loc de viețuire, trolul o să se înfurie și o să-i strice norocul. S-a gândit el în toate chipurile, dar degeaba. Nu-i venea în cap nici o soluție! Omul nostru avea la el o slujnică isteață care i-a ghicit motivul frământării. Era chiar fata care, în fiecare seară, îi punea piticului strachina de terci cu lapte pe treapta ușii de la intrare. Într-o zi i-a spus stăpânului să că, dacă îi dublează simbria, îl ajută să scape de trol. Jupânul s-a învoit pe dată iar seara, când fata i-a dus piticului mâncarea, s-a crăcit deasupra străchinii pline și s-a aplecat în față în așa fel încât să-l poate vedea pe spiriduș printre picioare. La dezvelirea unui asemenea lucru nemaiîntâlnit, trolul s-a îngrozit așa de tare că i-a trecut pofta de cină în acea seară. Dimineața următoare, roșu de supărare, s-a dus să se plângă țăranului :

– Eu nu vreau să mai văd acel monstru în preajma străchinii mele cu mâncare.

– Îmi pare rău, i-a răspuns gazda, dar eu am năimit acea creatură pe un an întreg. Vorba-i vorbă; nu am cum să rup înțelegerea cu ea.

– Deci așaaa!…, făcu trolul cu obidă, ei atunci află că de astăzi nu mai stau la tine.

Și uite așa a scăpat țăranul de binefăcătorul lui

– A avut noroc, conchise bătrânul pescar.  O slujnică atât de isteață nu găsești pe toate drumurile.

Ce mai puteam adăuga la o asemenea dovadă de agerime a minții? O fi fost aceea o expresie a ”sănătoasei înțelepciuni țărănești”, cum se mai spune? O probă de viclenie femeiască? Ori, cine știe, o formă sublimată a geniului ingineresc suedez, manifestat în varianta sa primitivă? A formula o concluzie tranșantă în această privință era ceva care îmi depășea puterile. Ne-am luat bun rămas unul de la altul; eu încercând să recapitulez fiecare detaliu al povestirilor lui, Torsten sperând poate că nici el nu se va întoarce acasă de la malul pescarilor cu mâna goală.

Anunțuri

Responses

  1. o formă sublimată a geniului ingineresc suedez, manifestat în varianta sa primitivă… – m-ai făcut să râd în hohote.
    ok, tu când povestești astea, traduci cuvintele din suedeză sau le folosești pe cele care-ți vin din română. te întreb pentru că *a năimi* și mai erau câteva m-au dat gata… nu le-am mai auzit de nu știu când. eram curioasă dacă și ei au aceste cuvinte.
    spor, citesc despre troli cu drag… 🙂

    • Poate că există și în suedeză un asemenea cuvânt, dar eu nu l-am descoperit. Textele care mi-au servit ca inspirație le-am prelucrat atât la nivelul tramei cât și la cel al limbajului. În privința acestui din urmă aspect, ai sesizat un lucru esential; mobilul care mă face sa scriu aceste mici istorii nu este doar acela de a reda o întâmplare oarecare, ci și pretextul de a gusta savoarea unor cuvinte care zac neștiute prin volume vechi pe care puțini le mai frunzaresc. Dacă nu m-aș delecta în acest fel, poate că nu aș mai scrie nici proză și nici poezie.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: