Publicat de: Daniel Onaca | 21 Decembrie 2016

Despre falsificarea istoriei Banatului în 13 episoade. Autor: profesorul Mircea Rusnac

6. (Un lider politic maghiar antinaționalist)

Timp de patru ani, între 1888 şi 1892, reprezentantul în Parlamentul de la Budapesta al românilor din circumscripţia electorală a Caransebeşului a fost, în locul gen Traian Doda, al cărui mandat fusese invalidat, Mocsáry Lajos, supranumit „corbul alb”, liderul Partidului Maghiar al Independenţei. Încă din 1879, el combătuse legea Tréfórt privind instrucţiunea în limba maghiară, spunând: „Proiectul de lege este în contrazicere directă cu legea naţionalităţilor (…). Nu ne va succede nicicând a transforma pe sârbi, slovaci, români etc. în unguri, nu, căci ei ţin foarte mult la naţionalitatea lor (…). Să nu ne facem iluziuni: în şcoala elementară copiii nu vor putea învăţa limba maghiară, şi chiar să o înveţe, ei vor uita-o iarăşi (…). Copilul în deşert va învăţa limba ungurească, deoarece, ieşind din şcoală, nu va avea cu cine să vorbească ungureşte şi astfel va uita iarăşi tot ce a învăţat.” (16)

Cu ocazia încheierii misiunii sale parlamentare, Mocsáry a adresat o lungă scrisoare către alegătorii săi din Banat, din care extragem: „Nu în masa cea mare a maghiarimei este deci greşeala, ci în aceia cari se jirează de conducători ai poporului, cari cu politica lor de naţionalitate, parte urmăresc scopuri deosebite politice, parte nutresc speranţa că în timpul acesta vor câştiga mai uşor popularitatea care le lipseşte (…). Actuala politică de naţionalităţi s-a dezvoltat paralel cu centralizaţia. Matadorii acesteia au fost totodată apostolii cei mai zeloşi ai acelei politici de naţionalităţi. Lor nu le zace la inimă gloria maghiarismului, ci în stăpânirea exclusivă a limbei maghiare au căutat un mijloc eficace de centralizare (…). Utopia maghiarizării generale mână maghiarimea sub aripile vulturului cu două capete, şi ea ştie bine ce valoare are acest scut. Din partea maghiară, la tot cazul, a fost vina conducătorilor, nu a sâmburelui maghiarimei, că raporturile noastre de naţionalitate apar în lumină atât de nefavorabilă. Sâmburele naţiunii (…) nu este accesibil pentru ură de rasă. Dar este accesibil pentru dreptate, şi în orice chestiune răspunde cu căldură la manifestaţiunile de dreptate şi cu sentiment frăţesc.” (17)   Legat tot de episodul Mocsáry, încă şi în 1906, Coriolan Brediceanu sublinia: „Când şase mii de alegători români trimit în dietă pe Mocsáry Lajos, nu se poate spune că poporul român urăşte pe unguri.” (18)

La rândul său, Mocsáry revenea în 1907 cu un articol în ziarul Egyetértés, din care cităm: „O frică excesivă ne împinge să comitem acţiuni cu adevărat extravagante. Mă refer la tendinţa generală de maghiarizare. Ştiu foarte bine că ici, colo se neagă acest adevăr, dar atunci de ce oare se aplaudă în mod frenetic în cele patru colţuri ale ţării ori de câte ori marele şovin Banffy Dezsö repetă că patria noastră nu va fi fericită până când ultimul individ aparţinând rasei româneşti sau slovace nu va fi transformat în maghiar veritabil? Şi de ce se poate afirma oare, în Parlamentul nostru, fără teamă de a fi pedepsit, că trebuie să introducem neapărat învăţământul public exclusiv în limba maghiară? Şi ce se urmăreşte oare prin legea care prevede că jumătate din orele de predare în toate şcolile primare ale naţionalităţilor trebuie să fie consacrate studiului limbii maghiare? (…) În zadar vrem să negăm toate acestea, căci o dorinţă bolnăvicioasă există în noi şi ea constituie unul dintre elementele esenţiale care sunt la baza politicii noastre privitoare la naţionalităţi (…). Să nu dorim lucruri imposibile. Nu avem de a face cu resturi de popoare, cum ar fi flamanzii sau bascii, ci avem în faţa noastră blocuri naţionale, conştiente şi pătrunse de progres. Gravitaţiunea lor către exterior nu o vom putea împiedica cu forţa. Noi nu vom putea face să dispară complet aceste tendinţe centrifuge ale naţionalităţilor, decât dacă le vom putea asigura, în interiorul frontierelor noastre, posibilitatea de a-şi satisface aspiraţiunile lor culturale.” (19)

(sursa: Banaterra, 9 februarie 2009)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: