Publicat de: Daniel Onaca | 29 Decembrie 2016

Un dar de Crăciun (3)

Surpriza lui Peter

Peter păru că se trezește brusc din starea sa de perplexitate. Își pipăi buzunarele de la palton, băgă mâna într-unul din ele și scoase de acolo un pachețel. Se uită la el cu o privire străină, ca și cum atunci l-ar fi văzut prima oară. Nu știa ce să facă, dacă să i-l dea lui Maggi în mână ori poate că era mai bine… În cele din urmă, cu un gest ezitant, îl puse pe masă, lângă tacâmurile încă neatinse.

– Nu vreau să mă înțelegi greșit, spuse el. Tu ești frumoasă și eu te iubesc la fel de mult, ori cu păr ori fără. Dacă desfaci pachetul de pe masă însă ai să înțelegi de sunt atât de tulburat.

Fără să spună un cuvânt, Magi luă acel obiect înfășurat în hârtie pentru cadouri și, cu degetele tremurând de emoție, îi rupse panglica cu care era legat, apoi hârtia lucioasă. Când văzu ce era înăuntru scoase un strigăt de bucurie. Pe urmă izbucni în plâns. Plângea în hohote iar Peter nu mai știa cum s-o mângâie, ce să-i spună ca s-o facă să înceteze cu suspinele care-i sfâșiau și lui inima. Nu era un lucru lesne de realizat pentru că ceea ce se afla în mâinile lui Maggi era un lucru pe care ea și-l dorise cu ardoare de multă vreme, dar de care acum nu mai avea nevoie: un piaptăn! Unul din acelea, din fildeș, împodobit cu pietricele de diamant, ce se potrivea exact la culoarea părului ei pe care nu-l mai avea. Știa că a costat o groază de bani, și bănuia că Peter, de multă vreme, a strâns bani ca să poată să-i facă un asemenea cadou, dar la ce bun!?… acum când părul ei, în care i-ar fi stat atât de bine, îi lipsea.

Maggi ținea într-o mână piaptănul iar cu cealaltă își mângâia ceea ce mai rămăsese din podoaba ei capilară de altădată. Se mângâia pe cap și șoptea întruna, mai mult pentru sine: ”O să crească iar… o să vezi… o să crească.. părul meu crește repede…” Peter o privea și nu găsea cuvintele cu care ar fi trebuit s-o îmbărbăteze. Până la urmă își reveni singură. Își șterse lacrimile de pe obraz și de pe bărbie iar odată cu îndepărtarea lor părea că s-a scuturat și de durere. Își privi soțul zâmbind și mai spuse odată același lucru, dar acum adresându-i-se lui:

– Părul meu crește repede, Peter!

Apoi își aminti că el încă nu primise cadoul pe care i l-a pregătit. Îi arătă pachețelul și, în loc să i-l dea bărbatului său, îl desfăcu chiar ea. Avea mișcări la fel de febrile ca și mai înainte. Când reuși să scoată la iveală lănțișorul de argint îl prinse între două degete și îl ridică, lăsându-l să atârne la înălțimea ochilor lor. Peter fu înmărmurit.

– Uite, iubitule, ce spui? Nu-i așa că e minunat!

Peter continua să-l privească, fără să scoată nici un cuvânt. Părea că nu poate să-și revină.

– Am colindat tot orașul, continuă Maggi, vorbind cu înfrigurare. Până la urmă am găsit unul care se potrivește perfect ceasului tău. De-acum poți să te uiți la el de o sută de ori pe zi! Dă-mi-l să-ți pun lănțișorul la el. Să vezi ce bine se potrivesc!

În loc s-o asculte, Peter își scoase liniștit paltonul, îl agăță în cuierul de lângă ușă apoi se întoarse spre Maggi și o îmbrățișă.

– Scumpa mea, îi spuse el zâmbind. Haide să punem cadourile noastre deoparte, să stea împreună o vreme. Sunt atât de frumoase! Să le lăsăm să se obișnuiască unul cu altul. Între timp, noi ne punem la masă, mâncăm și povestim de-ale noastre.

În felul acesta încercă Peter să amâne clipa când avea să-i spună soției sale că cesulețul de aur nu-l mai avea. Îl vânduse chiar în acea zi, cu câteva ore mai devreme,  ca să-i cumpere ei piaptănul de fildeș bătut în diamante. Din cauza asta întârziase el la cină în acea seară.

 

(Povestirea aceasta am auzit-o cu ani în urmă, la postul de radio Vocea Americii. La vremea respectivă nu bănuiam că o voi pune vreodată în circuitul public, așa că nu am notat numele autorului. Probabil că este vorba de un scriitor american. Eu nu am făcut decât să o traduc și să o scurtez, adaptând-o la stilul postărilor de pe blogul meu.)

Vă doresc un An Nou fericit tuturor celor care ați avut curiozitatea să citiți această istorioară până la sfârșit

Anunțuri

Responses

  1. La mulți ani și mulțumiri pentru povestire!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: