Publicat de: Daniel Onaca | 2 Ianuarie 2017

Povești de la malul pescarilor din Limhamn (11)

Utrenia morților © Daniel Onaca

 

Trăia cândva în Skania o tânără slujnică plătită cu anul de stăpânii uneia din moșiile de acolo. Maj-Britt Jönsdotter o chema pe fată. Locuia în aceeași gospodărie cu proprietarii, dar nu în casa lor, ci într-o locuință modestă formată din două cămăruțe, înjghebată în latura conacului. Jupânul i-a dăruit odată un ceas deșteptător, care s-o trezească dimineața. Uneori ceasul se mai oprea și atunci bine-înțeles că fata întârzia de la treburi. Într-o iarnă, chiar în dimineața de Crăciun, Maj-Britt s-a trezit de la sine și, când a văzut că iar a stat ceasul, s-a speriat. Pe vremuri, în Suedia era obiceiul – ba unii îl mai respectă și astăzi – ca, în dimineața de Crăciun, oamenii să meargă la biserică. Se ține acolo un serviciu special numit julotta. Rușine mai mare decât să ajungi la julotta, când tot satul e deja adunat acolo, nu poți păți. Fata noastră a sărit din pat, s-a îmbrăcat cât a putut de repede și-a pus pe umeri un șal gros de lână și a luat-o la picior, prin zăpadă, spre locul adunării. Mai bine să ajungă prea devreme, decât prea târziu, și-a spus.

Se părea că temerea îi fu adeverită. Ajunsese prea târziu! În biserică luminile erau toate aprinse și dinăuntru se auzeau glasurile sătenilor cântând. Maj-Britt s-a gândit să se strecoare în lăcașul sfânt cumva, neobservată. A deschis ușa cea mare. Înăuntru, potop de lume. Cu toate acestea a dat cu ochii de un loc gol, aflat chiar pe banca de lângă intrare. Cu capul plecat se strecură printre femeile care, în picioare, îngânau un psalm de Crăciun. Abia când a ajuns în dreptul locului gol i-a mai venit inima la loc. Între timp cântarea s-a sfârșit, oamenii s-au așezat, cu toții, la locurile lor, s-a făcut liniște, iar preotul s-a urcat la amvon.

După o vreme, Maj-Britt simți că acolo se petrecea ceva neobișnuit. Nici popa nu era acela pe care îl cunoștea ea: acesta avea un chip ciudat. Pe urmă era și grozav de palid iar ochii din cap îi luceau într-un fel ce aducea cu lumina străvezie a lunii. Nedumerită, fata se întoarse spre femeia de lângă ea s-o întrebe, cine era noul predicant. Când văzu chipul vecinei sale, nedumerirea tinerei se schimbă în groază. Femeia aceea era chiar mătușa ei, care murise cu zece ani în urmă!

– Ce cauți aici?, a întrebat-o mătușa. Slujba asta-i utrenia morților. De-aia se ține noaptea, înainte de venirea voastră. Dacă morții ceilalți oblicesc că te-ai strecurat printre noi te fac mițe-fărâmițe. Ia-o din loc până nu e prea târziu!

Maj-Britt nu fu în stare să se miște din loc, dar matușa îi dădu un brânci.

– Fugi, nu mai sta!, o repezi ea din nou.

Nepoata se ridică în picioare și răzbi până la culoarul dintre bănci. Una dintre ele însă scârțâi atât de cumplit încât toți cei din preajmă și-au întors capul spre ea. Abia atunci le văzu sărmana fată fețele cu găvanele ochilor goale. Maj-Britt se repezi spre ieșire. Nu avea de făcut decât vreo câțiva pași, dar, în acest răstimp, auzi în spatele ei un clămpănit înfiorător. Recunoscu în el sunetul făcut de oasele morților lovindu-se între ele. Apucă să deschidă ușa cea mare chiar în clipa când niște falange descărnate i-au atins umărul. Pășind peste prag, afară, simți că ceva ori cineva i se agățase de broboadă. N-a mai întors capul să vadă ce era în spatele ei, ci și-a lepădat țolul acolo și a luat-o la fugă spre casă. Ajunsă în cămăruța ei a căutat repede o foarfecå și a pus-o pe podea lângă ușă, în semn de cruce. Așa învățase ea că trebuie să facă dacă voia să țină departe duhurile rele. Afară era încă întuneric ca-n nucă.

Dimineața, când oamenii din sat s-au adunat la utrenie, au găsit pe pragul bisericii lor o grămăjoară de țărână. Era mantia lui Maj-Britt, în care morții își înfipseseră ghearele. Fata zăcu la pat vreme de vreo trei săptămâni. După ce și-a revenit nu a povestit nimănui prin ce-a trecut în acea noapte. Abia la bătrânețe le-a destăinuit nepoților întâmplarea de Crăciun.

Anunțuri

Responses

  1. cu sufletul la gura


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: