Publicat de: Daniel Onaca | 11 Ianuarie 2017

Povești de la malul pescarilor din Limhamn (11)

lupi

Întâmplări de groază cu lupi flămânzi © Daniel Onaca

Înainte vreme, pe pajiștile regatului Suediei, cirezile de vite și turmele de oi nu hălăduiau libere, ca acum, ci erau păzite tot timpul de flăcăi cu bâte zdravăne la îndemână și câini bățoși în preajmă. Asta de frica lupilor. Iarna, când vitele erau duse la adăpat, se iveau mai totdeauna șapte-opt jivine din astea care le pândeau de la distanță. Dacă se întâmpla ca vreuna din ele să se depărteze un pic mai mult de celelalte, era gata pita ei. Lasă că nici când erau mai multe la un loc nu se aflau în siguranță deplină. Lucrurile acestea mi le-a destăinuit, vara trecută, prietenul meu, pescarul Torsten. Mi-am adus aminte de ele acum, când pentru noi, românii, se apropie sărbătoarea Sfântului Andrei, ocrotitorul lupilor. Acești prădători, mai spunea el, erau atât de neînfricați că uneori pătrundeau, până în inima satelor. Și asta în plină zi!

– Când dădeau iama prin ele se strângeau în haite de până la 30-40 de indivizi. Rupeau scândurile de la cocine și îngrăditurile la staule, ba încă se dădeau și la câinii sătenilor. Când prindeau un porc, îl înșfăcau de gât și plecau cu el în spinare, pe sub nasul gospodarului uimit. Câteodată răpuneau bietul animal chiar acolo, în ograda omului. Îi despicau burta, după care îi lipăiau sângele și se înfruptau din măruntaiele lui fără să le pese de oameni… Într-o noapte de iarnă, argații de la o gospodărie din Skania au fost treziți din somn de niște lătrături grozave. Locuința lor era zid în zid cu șopronul unde erau adăpostiți câinii de pază. Unul dintre flăcăi și-a pus pe umeri cojocul mițos și a ieșit să vadă care era pricina hărmălaiei. Ajuns în pragul șopronului, chiar în clipa când a dat cu ochii de câini, simți o jivină strecurându-se afară, printre picioarele lui. Era o namilă de lup, care mai că l-ar fi răsturnat pe spate de nu s-ar fi ținut de ușorii ușii. În afară de spaima trasă, flăcăul n-a pățit nimic, căci dihania o luase la sănătoasa. Unul din câinii stăpânului însă s-a ales cu răni destul de grave de pe urma înfruntării cu bestia.

Cel mai mare raid, petrecut în Suedia, mi-a mai spus Torsten, a fost cel petrecut cu ani în urmă, în parohia Frostviken din Jämtland. Într-o iarnă.

– Localnicii de acolo povestesc că lupii au ucis atunci 50 de reni într-o singură noapte. Doar 32 dintre ei au mai fost găsiți printre nămeți. Toți cu gâtul mușcat! După cercetările făcute, s-a constatat că acel carnagiu a fost făptuit de o singură pereche de lupi. Jivina asta nu-i ca ursul, înțelegi… să se mulțumească cu doar unul sau două animale. Odată scăpată la ele, omoară cât de multe poate. Când afli despre astfel de nenoriciri, înțelegi de ce mai toți sătenii plăteau flăcăi voinici, să le păzească vitele în timpul pășunatului.

Parcă îl văd pe Torsten oprindu-se din povestit, cu ochii țintă la pluta undiței lui. Știam că va urma o pauză lungă.

– Acum lupii s-au rărit și pe la noi. Nici nu mai ai voie să-i împuști, așa… oricum… ca înainte. Cine are poftă de așa ceva, trebuie mai întâi să-și facă rost de permis de vânătoare și să aibă în vedere baremul de animale ce pot fi ucise. Cota asta anuală o hotărăște statul… drăguțul de el. Statul suedez are grijă de noi din leagăn până la sicriu. Ba chiar și pe urmă! Dar eu îți povesteam despre lupi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: