Publicat de: Daniel Onaca | 12 Ianuarie 2017

Voci din Banat. Septimiu Borbil

Banatul – spre rânduială ori într-o fundătură? 

Partea de ţară căreia îi zicem Banat este azi românizată aproape în totalitate. Este bine, este rău? Depinde cine şi cum priveşte această stare de fapt. Eu unul, m-am resemnat la gândul că Banatul nu va mai străluci precum odinioară, dar ideea că bănăţenii vor sfârşi în fundătura în care se află în momentul de faţă continuă să mă macine. Prea multe nu am de gând să vă spun, fiindcă ar fi lipsit de sens. Vă miraţi? N-ar fi cazul. De aproape un secol, de când i s-a hotărât destinul, la Alba Iulia şi la Novi Sad, două treimi din provincia istorică evoluează pur româneşte, într-o manieră atent controlată de la centru. Ar trebui să ne bucurăm? Să ne întristăm? Nu ştiu ce să zic, pentru că în fond cei care au hotărât au fost înşişi românii bănăţeni.

Deşi totul este limpede – avem ce ne-am dorit, este cel puţin curios faptul că cvasiunanimitatea descendenţilor celor ce au făcut alegerea, regretă azi disoluţia vechii rânduieli. Mai vocali sau cu jumătate de gură, toţi aceştia deplâng starea ţinutului natal. Se caută vinovaţi şi desigur, tot alţii sunt de vină. Din Banatul de odinioară au mai rămas doar amintirile. Într-un secol, aproape tot ceea ce era reprezentativ pentru regiune a fost înlăturat. De fapt, nu a fost nevoie de un secol pentru a se nărui ceea ce s-a ridicat într-un interval de două ori mai lung. Asta e! Privind retrospectiv, este clar pentru oricine că „rânduială niemţască”, ce a stat în secolul XVIII la fundamentul Banatului, era şi din nefericie continuă să fie incompatibilă cu „rânduiala de tip levantin”.

Da fraţilor, trăim româneşte, cam la fel cu restul ţării. Trăsăturile ce ne definesc ca naţie, acelea ce au legătură cu capra vecinului şi cu automulţumirea – las’ mai rău să nu fie – sunt mai vii ca niciodată, peste tot pe unde auzi vorbă românească şi evident, nici Banatul nu face excepţie. Asta este însă persistă întrebarea: de ce este regretată Rânduiala bănăţană, de vreme ce se preferă devălmăşia şi mai ales de ce se caută vinovaţii acolo unde nu este cazul? Eu ezit să răspund, aşa că permiteţi-mi o ultimă întrebare: oare naţionalismul şi protocronismul ce se lăbărţează mai nou prin Banat şi ura celor cu atari convingeri faţă de tot ce are vreo legătură cu Apusul vor readuce vechea rânduială? În niciun caz, dar nici cei ce privesc asemănător spre Răsărit şi spre alogeni.

Ce ziceţi? Este Banatul pe un drum înfundat şi dacă aşa stau lucrurile, vor reuşi bănăţenii să-şi regăsească vechea cale sau măcar să-şi dureze una nouă, aşezându-i la temelie vechile valori? Eu, n-am habar, dar îmi dau seama că în cazul în care drumul se va „împotmoli”, tot natu’ va trebui să accepte că rânduiala (opusul devălmăşiei) a depins într-o bună măsură de cei pe care azi ni-i amintim vag.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: