Publicat de: Daniel Onaca | 31 Ianuarie 2017

Povești de la malul pescarilor (14)

alle-stenar

 

Ospățul lupilor © Daniel Onaca

Sunt multe locuri interesante de văzut în Skania. Când spun asta, mă gândesc, acum, la cele care au o anumită importanță istorică. Allestenar, în regiunea Österlen, este unul dintre ele: o culme de deal în vârful căreia tronează vreo 60 de pietre enorme, așezate în poziție verticală. Seamănă cu cele de la Stonehenge cu deosebirea că acestea nu sunt de dimensiunile acelor megaliți și nici nu sunt plasate în cerc, ci într-o formațiune alungită, sugerând conturul unei corabii vikinge, văzută de sus. După aprecierile arheologilor, situl datează din epoca fierului ori a bronzului. Nu e singurul de acest fel din Suedia, dar este cel mai mare. Dacă este vorba de un monument funerar, un loc de cult ori un calendar solar, asta nu se știe cu siguranță.

 

Am fost de mai multe ori acolo, atras și de însemnătatea istorică a locului, dar și de frumusețea deosebită a peisajului. De pe culmea dealului se deschide o panoramă încântătoare. Întrucât locul se află chiar pe coastă, poți vedea de pe platou, nu doar ambarcațiunile pescărești, ci până hăt-departe, unde marea se unește cu cerul. Versantul opus falezei, acoperit de pășuni, este mai lin. La coborâre, am dat peste o turmă de oi aflate la păscut. Acest din urmă detaliu al relatării mele l-a făcut pe Torsten, pescarul, să tresară.

– Apoi să știi că, pe vremuri, acolo la Allestenar, o fată din partea locului a văzut și ea, o turmă de-asta. Oile o luaseră la fugă de pe culmea dealului. Se buluceau toate spre Kåseberga, satul de la poalele lui. Pe vremea aceea așezarea de astăzi nu avea decât vreo câteva gospodării. Fata văzu oile alergând ca fugărite de musca columbacă și s-a întrebat, oare ce putea fi. Turma întreagă dispăru apoi după un dâmb, dar, la scurt timp, apăru un miel țopăind spre ea în trei picioare. În spatele lui se ivi un lup. Sărmanul miel behăia de ceasul morții. Fata scoase și ea un țipăt de groază. Se pare că țipătul ei a fost atât de pătrunzător încât până și fiara s-a oprit în loc uimită. Urmarea a fost că lupul a renunțat la acea pradă și s-a întors în căutarea alteia…

A urmat un lung moment de tăcere.

– Nu erau păzite oile?, am întrebat eu, așteptând ca Torsten să-și continue istoria.

– Păzitul oilor era, pe atunci, era o ocupație mai periculoasă decât ai putea crede, mi-a spus el. În acele timpuri, erau o mulțime de lupi prin pădurile noastre, iar paznici nu erau chiar așa ușor de găsit. Pășunile nu erau nici ele îngrădite, ca acum. Mulți săteni rămâneau fără vite în timpul verii. Nu trecea săptămână să nu auzi că unul sau altul din ei a fost păgubit. Oamenii se adunau, sâmbăta, pe tăpșanul de lângă biserică și acolo aflau de năpasta abătută… Nu zic, uneori se mai găseau flăcăi curajoși, care să stea în preajma animalelor. Dacă se întâmpla să vină lupii la turmă, aveau la ei un corn în care suflau ca să-i sperie.

Când venea iarna, mai ales cele cu zăpadă adâncă, viața păstorului nu prețuia mult. Nu de puține ori se întâmpla că, în timp ce stăpânii dormeau în casă, se trezea atacat de lupii, care îl sfâșiau înainte să mai apuce el să sufle în corn. Chiar dacă îl auzea careva, cine se încumeta să iasă la el, să-l scoată din ghearele lor? Așa temut era lupul, că oamenii, care erau siliți să facă un drum mai lung, se înarmau cu tot felul de unelte de prin gospodărie și se adunau în cete. De obicei, lupii se țineau la distanță de oameni, dar animalele erau prăzi ușoare. Când auzeau urletul lupilor, caii se speriau așa de tare că nu mai puteai să-i ții în hățuri. Ca să se apere, vitele se adunau grămadă și izbeau cu coarnele. Caii făceau roată în jurul mânjilor. Se întorceau cu capul spre ei și cu spatele spre lupi astfel încât să-i poată izbi cu picioarele de dinapoi. O lovitură de copită în cap nu era chiar o mângâiere cu pana, poți să știi!

– Dacă era așa de periculos să ieși iarna din casă, de ce nu stăteau oamenii înăuntru, până venea primăvara? mi-am arătat eu, prefăcut, nedumerirea.

– Să stea în casă și să se uite la televizor?, mi-o întoarse Torsten. Ori să-și omoare vremea cu jocuri la computer?… Nu puteai sta zăvorât în casă o iarnă întreagă. Într-o gospodărie, mai ales ca acelea de la sat, sunt o grămadă de lucruri care trebuie făcute ori că-i vară, ori că-i iarnă… Uite, să-ți povestesc mai bine, ce-a pățit odată nevasta unui țăran, care a mers, cu calul înhămat la sanie, să spele niște boarfe la râu… După ce și-a terminat treaba, a umplut ciubărul cu apă și se pregătea să se întoarcă. Tocmai atunci zări, apropiindu-se, o haită de lupi. Înțelegând că nu are altă scăpare, a deshămat calul de la sanie și l-a gonit spre casă. Pe urmă a răsturnat apa din troacă, a întors-o cu fundul în sus și s-a băgat sub ea.

”Exact precum puiul caprei, lăsat singur acasă”, gândii eu.

Lupii s-au apropiat… au început să dea roată butoiului… apoi s-au apucat să roadă din lemnul lui. Pitită sub el, femeia le auzea scormoneala. Începu și ea să facă tărăboi, lovind în pereții lui cu toporișca de spart gheața. Lupii s-au oprit o clipă din lucru, dar pe urmă s-au pornit iarăși pe zgrepțănat cu colții și cu ghearele. N-a durat mult până când unul din ei reuși să scurme o gaură în zăpada înghețată și să-și vâre o labă pe sub marginea butoiului. Văzând-o, femeia a retezat-o cu baltagul. Intrusul și-a retras ciotul de labă, dar când ceilalți lupi a simțit mirosul de sânge, au uitat de butoi și s-au repezit la tovarășul lor. L-au sfârtecat ca pe un ied de capră. La o vreme după aceea a sosit și ceata sătenilor, alarmați de calul fără frâu ajuns în sat. Erau înarmați cu furci și cu topoare, dar n-a mai avut loc nici o înfruntare. Lupii sătui apucaseră să se îndepărteze de la locul sângerosului ospăț.

 

Anunțuri

Responses

  1. Nordicii au povesti frumoase , mie i-mi plac si cele Rusesti.

    • E adevărat. Slavii, în general, au un tezaur folcloric pe care noi, românii, ar trebui să-l cunoaștem mai bine. Eu, unul, am ales să-l explorez pe cel scandinav.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: