Publicat de: Daniel Onaca | 8 Martie 2017

Legenda peregrinului Orvar Odd

  1. Expediția lui Odd în Bjarmalanda © Daniel Onaca

(traducere și prelucrare a unei vechi legende scandinave)

După această ispravă, Odd, Gudmund și Sigurd, au navigat spre Bjarmanlanda apoi și-au continuat drumul, urcând pe apa râului Vina. Când cei din partea locului au aflat că țara le-a fost călcată de străini s-au adunat în număr mare pe mal. S-au pus să negocieze cu vikingii și au convenit ca, timp de o lună, să păstreze pace și să facă schimburi de mărfuri. Din interiorul țării au sosit atunci negustori cu tot felul de mărfuri din piele pentru care au primit plată cinstită. În noaptea expirării armistițiului Odd și Osmund au vâslit spre mal ca să spioneze. Ajunși pe uscat, au luat-o prin pădure și, urmând o cărare, au descoperit o locuință arătoasă. Înăuntru era lumină. Cei doi s-au apropiat prudent și au văzut acolo oameni adunați la chef. Vorbele lor nu le înțelegeau, dar au ghicit că omul care le turna de băut mesenilor era de alt neam decât aceia.

Osmund nădăjduia că limba aceluia o putea înțelege. Norvegul s-a strecurat așadar înăuntru, cu aerul că era unul dintre oaspeți ieșit doar să se ușureze, și s-a așezat într-un colț, aproape de ușă. Când paharnicul a venit să-i toarne și lui băutură, Odd l-a înșfăcat de mijloc și s-a repezit cu el afară. Cu prizonierul în cârcă a luat-o apoi la fugă înapoi. Nu s-a oprit decât când a ajuns pe țărmul unde era ancorată corabia. Sus pe punte i-a cerut străinului să spună, unde își păstrau localnicii bunurile cele mai de preț.

– Nu departe de țărm se află o movilă de pământ, i-a destăinuit omul. În pântecul ei se află mult argint, pentru că bjarmanii se duc și aruncă acolo bani de argint, de fiecare dagă, când se naște ori când moare careva de-ai lor.

Auzind acestea Odd i-a spus lui Gudmund să-și ia oamenii și să meargă să prăduiască movila ce adăpostea tezaurul, în timp ce el va sta de pază la corăbii. Gudmund și ai lui au coborât pe țărm în căutarea colinei și s-au întors încărcați cu argint. Odd i-a spus atunci că era rândul lui să meargă. Gudmund a rămas de pază și a început să examineze prada tocmai adusă de pe uscat. Profitând de neatenția lui, prizonierul sări peste bord. Gudmund a zvârlit sulița după el, dar nu l-a nimerit. Fugarul a înotat până la țărmul întunecat și s-a pierdut în pădure.

Între timp, oamenii lui Odd au dat peste colina cu arginți. S-au aruncat cu lăcomie asupra lor, dar Odd i-a sfătuit să nu ia mai mult decât sunt în stare să poarte cu ei fără prea mare greutate. Fiecare a făcut după cum l-a tăiat capul, dar dintr-o dată s-au oprit, cu toții, ca trăsniți: fuseseră descoperiți! Bjarmerna aflaseră de la fugar de întreprinderea lor. Vikingii au luat-o atunci la goană cu prada în spinare, dar Odd le-a spus că, dacă voiau să ajungă teferi la corabie, era mai bine să renunțe la prețioasele lor poveri. Chiar și așa bjarmerna i-au ajuns din urmă. Nu erau mulți așa că fugarii s-au oprit din fugă, s-au întors cu fața spre urmăritori și au început să se bată cu ei. Fiind mult mai pricepuți în meșteșugul folosirii armelor, vikingii i-au dovedit până la urmă. Pe puntea corăbiei s-au întors totuși cu mâinile goale. Toată vara au navigat apoi de-a lungul coastelor scandinave. La venirea toamnei s-au întors cu toții la Rafnista, încărcați de prăzi și acoperiți de glorie pentru faptele lor de vitejie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: