Publicat de: Daniel Onaca | 9 Martie 2017

Legenda peregrinului Orvar Odd

  1. Întâlnirea cu Hjalmar în regatul sveonilor © Daniel Onaca

(traducere și prelucrare a unei vechi legende scandinave)

 

Odd s-a îndreptat apoi spre regatul sveonilor și a tras la mal într-o strâmtoare. Pe malul celălalt se afla flota lui Hjalmar. Acesta era unul din cavalerii de prim rang ai regelui Arne. Sub ascultarea lui avea zece corăbii cu o sută de oameni pe fiecare dintre ele. În fiecare vară, obișnuia să facă expediții de jaf, dar iarna se retrăgea la vatra sa din Uppsala. Acum însă, vrednicul războinic se afla chiar acolo, peste brațul de apă. În dimineața următoare, Odd cu oamenii lui au mers să-l provoace pe Hjalmar la luptă. Când au ajuns atât de aproape, încât se puteau auzi când strigau unul la altul, Hjalmar i-a întrebat, cine erau și care le era căpetenia.

– Orvar Odd e numele meu, a răspuns norvegul, și acum vreau să văd care dintre noi doi e mai tare.

– Eu aș vrea mai bine să ne facem frați de cruce, i-a întors Hjalmar cuvântul.

– Asta poate că nu ar fi rău.

– Atâta doar că noi nu vrem să ascultăm de alte legi decât de ale noastre, a spus iarăși Hjalmar.

– Care sunt acelea?, a întrebat Odd.

După o scurtă pauză, Hjalmar grăi astfel:

– Nici eu, nici oamenii mei nu bem sânge și nu ne înfruptăm din carne crudă, căci aceasta este hrana lupilor. Nu jefuim negustori și nici agricultori, iar atunci când facem raiduri pe uscat, plătim cu bani toate bunurile luate. Nu atacăm niciodată femei și nu le răpim ca să ni le facem neveste. Cine încalcă aceste legi, plătește cu viața, oricine ar fi el.

– Sunt bune aceste legi, i-a răspus Odd. Și eu și oamenii mei suntem gata să le urmăm.

Dupa aceasta Hjalmar și Odd s-au înfrățit și au navigat împreună. La sfârșitul toamnei, s-au întors în regatul sveonilor, în timp ce Osmund și Gudmund au vâslit înapoi spre Rafnista.

Hjalmar și Odd au fost bine primiți la curtea regelui Arnes, unde au zăbovit peste iarnă. În semn de prietenie regele i-a dăruit lui Odd trei moșii în ținutul Upplandiei. Avea și o fată suveranul. O chema Ingeborg și era frumoasă tare. Lui Hjalmar îi plăcea de ea atât de mult încât și-ar fi dorit-o de nevastă. Odd a băgat de seamă acest lucru și într-o zi l-a întrebat pe prietenul său, de ce nu-i cere regelui mâna fiicei sale?

– Am făcut asta, i-a răspuns Hjalmar, dar regele nu vrea să-și dea fata unuia care nu e de neam regal.

– Spune-i atunci că dacă nu ți-o dă de nevastă, îl provocăm la luptă.

– Nu putem face asta. Arne este suveranul meu, iar eu i-am jurat credință ca vasal.

Așa s-a terminat discuția celor doi prieteni și de atunci nu au mai vorbit despre asta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: