Publicat de: Daniel Onaca | 11 Martie 2017

Legenda peregrinului Orvar Odd

  1. Odd în Irelandia și pe Marea cea Mare© Daniel Onaca

(traducere și prelucrare a unei vechi legende scandinave)

Odd și oamenii lui au petrecut iarna la Uppsala, dar primăvara următoare s-au îmbarcat din nou și au plecat pe mare. Șaizeci de nave cuprindea flota lor. Au acostat pe coasta irilor și s-au ales cu multă pradă de acolo. Localnicii au fugit din calea lor ascunzându-se prin păduri. Într-o zi, pe când Odd și Osmund jefuiau liniștiți, Osmund fu lovit în piept de o săgeată a dușmanului. Bravul viking muri pe loc. Odd fu copleșit de durere la moartea prietenului său din copilărie. Într-o altă zi, rătăcind de unul singur prin pădure, norvegul descoperi, printre copaci și tufișuri, ușa unui bordei. A deschis ușa smucind-o și a intrat. Înăuntru se aflau șapte femei tinere, care de care mai arătoasă. Una dintre ele însă le întrecea pe toate celelalte. Odd a prins-o de mână vrând să o ia cu el.

– Care e numele tău?, a întrebat-o, în timp ce încerca să o tragă afară din bordei.

– Oiver, scânci fata. Acum dă-mi drumul. Dacă mă lași în pace, promit să-ți fac o cămașă.

– O cămașă!?, făcu vikingul. Cămăși am destule, ba încă am de dat și la alții.

– Cămașă ca a mea nu ai mai văzut tu, i-a răspuns Oiver. Află că straiul de care-ți vorbesc e făcut din cea mai fină mătase și e brodat cu fir de aur. Pe deasupra e și fermecat.

– Ia s-aud!, zise Odd slăbind strânsoarea în care o ținuse pe fată. Ce vrăji poate face straiul tău?

– Cămașa asta apără de frig, și pe uscat și pe mare. Cel care o îmbracă nu obosește când înoată și nici flăcările focului nu-l ating. Foamea nu-l chinuie iar fierul armelor nu-i fac niciun rău pentru că această cămașă îl ferește de toate primejdiile. Cel care…

– Când pot avea straiul ăsta nemaiauzit?, o întrerupse Odd.

– Vara viitoare e gata, i-a răspuns fata.

– Sună bine.

Glasul vikingului se mai îmblânzise, dar pe urmă adăugă (și vocea lui sună iarăși aspru):

– Te previn că, dacă nu îți ții cuvântul, pedeapsa mea va fi cruntă. Vai și amar va fi de neamul tău.

Cu aceste cuvinte, Odd ieși din bordei. S-a întors la locul unde erau ancorate corăbiile vikingilor și, spre surprinderea tuturor, porunci ca ancorele să fie ridicate.

În vara anului următor Odd a revenit la țărmul Irelandiei. La împlinirea sorocului, s-a dus iarăși în pădurea știută și a căutat locul unde o întâlnise pe Oiver cu o vară în urmă. Când apăru, fata i-a spus:

– Lucrul l-a cămașă n-a fost o treabă ușoară; a cerut mult timp. Dar veșmântul e gata acum. Iată-l aici. Ia-l și îmbracă-te cu el.

Odd trase cămașa de mătase peste haina lui aspră de viking și văzu că i se potrivea bine.

– Are toate însușirile despre care mi-a vorbit? întrebă el oarecum neîncrezător.

– Negreșit, a întărit Oiver.

– L-ai lucrat singură?

Oiver i-a răspuns astfel:

– A fost lucrat în șapte ținuturi diferite: Firul țesăturii a fost tors în Wessex, pânza a fost țesută de către o prințesă din Dyfed și vopsită de fecioarele din Mercia. Una din mâneci a fost făcută în Northumbria, cealaltă în ținutul Strath, însăilarea a fost tocmită în principatul Clota iar croiala am făcut-o chiar eu, aici în Irelandia. Acum să o porți sănătos!

Odd mulțumi pentru urare și se întoarse la corabie. Cu el însă avea nu numai țolul cel minunat, ci și mândrețea de fată, care i-l dăruise. Au băut amândoi pocalul de nuntire, acolo pe punte și, din acea clipă, Oiver i-a devenit soață credincioasă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: