Publicat de: Daniel Onaca | 12 Martie 2017

Legenda peregrinului Orvar Odd

  1. Orvar Odd în Sicilia, Levant și Hunnaland © Daniel Onaca

(traducere și prelucrare a unei vechi legende scandinave)

Au trecut trei ierni de la această minunată întâmplare. Între timp, Oiver a născut o fetiță, pe care cei doi au botezat-o Ragnhild. Odd s-a bucurat mult la nașterea odorului, dar pe urmă a făcut cunoscut tuturor că voia să pornească iar în expediție. De-ar fi fost numai asta… dar mai voia să ia și copila cu el. Cum era de așteptat, Oiver s-a opus din răsputeri. Cei doi s-au ciorovăit multă vreme. În cele din urmă Hjalmar l-a convins pe prietenul său că locul plodului era lângă mama sa, iar Odd se dădu bătut.

Odată ieșit în larg, norvegul a cutreierat mările în lung și-n lat. Iernile și le petrecea de multe ori la curtea vechiului său prieten, regele sveonilor Arne. Într-o vară s-a oprit pe Gotland, insula cea mare din marea Baltică, în altă vară s-a oprit la Konstantinopol, vestita cetate, numită Miklagård, pe limba vikingilor. Într-o iarnă, însoțit de Gudmund și Sigurd, a poposit pe țărmurile blânde ale Siciliei. Era acolo o mănăstire, unde slujea egumenul Hugo – un călugăr foarte pios. De îndată ce acesta auzi că păgânii au acostat la țărmurile insulei, s-a dus să-i întâmpine. A vorbit cu Odd vreme îndelungată. Ce și-au spus unul altuia, a rămas între ei. Urmarea a fost însă că Odd și oamenii lui s-au abținut de la prădăciuni iar starețul l-a invitat să viziteze biserica. I-a vorbit acolo despre bunătatea lui Dumnezeu, iar norvegului i-a plăcut să asculte frumoasele cântări dinăuntru și dangătele de clopot. Într-o zi starețul l-a întrebat dacă nu ar fi vrut să fie botezat, dar vikingul a răspuns că încă nu era pregătit pentru așa ceva.

Toată iarna a navigat Orvar Odd printre insulele grecești și a câștigat multe înfruntări, acoperindu-se de glorie. Până la urmă s-a întors în Sicilia, unde a fost botezat împreună cu toți oamenii săi. Următoarea sa țintă a fost Jorsala, o țară aflată pe țărmul de răsărit al Mării celei Mari. Pe drum într-acolo, corabia i s-a scufundat, dar el a reușit să se salveze. S-a scăldat în apa sfințită a Iordanului, de unde s-a întors pe jos, singur și sărac. Se vede treaba că veșmântul primit de la Oiver nu l-a ferit și de sărăcie. Singurul avut care îi mai rămăsese erau arcul și tolba cu săgeți.

Și în țara hunilor a poposit neobositul călător. Era într-o iarnă. Regele care domnea acolo se numea Herraud. Cavalerii săi cei mai de seamă erau Sjolf și Sigurd, iar sfătuitor, Harrek – un curtean cu înfățișare distinsă. Norvegul a fost bine primt de regele hunilor. A fost poftit să ia loc la masă, alături de ceilalți curteni de vază printre care se afla și Silkesiv, fiica regelui. Au ospătat cu toții, au băut, au povestit și s-au veselit cu jocuri și cântece. Cât o fi fost el de creștin, Orvar Odd nu a pierdut gustul chefurilor păgâne.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: