Publicat de: Daniel Onaca | 14 Martie 2017

Soarta peregrinului Orvar Odd

  1. Adeverirea vorbelor ghicitoarei © Daniel Onaca

(traducerea și prelucrarea a unei vechi legende scandinave)

Când Orvar Odd ajunse la vârsta celor venerabili, începu să tânjească după plaiurile natale. Și-a ținut el dorul ascuns o vreme, dar, într-o bună zi i-a împărtășit of-ul și reginei. I-a spus deci că voia să călătorească spre coasta normandă, să vadă, pentru ultima oară, plaiurile unde a copilărit. Regina nu l-a putut opri iar bătrânul Odd se găti de drum. Corabia sa a ajuns la Rafnista fără să întâmpine mari greutăți pe drum. Locul era de nerecunoscut. Tatăl și mama sa muriseră de multă vreme; Ragnhild, fiica lui cu Oiver, s-a mutat în Irelandia, și s-a însoțit cu un bărbat vrednic, dar acum erau și ei morți, astfel încât regatul era cârmuit de fiul lor. Când acesta primi de știre că bunicul său a venit în ospeție, s-a bucurat mult și a dat un ospăț magnific în cinstea lui.

O lună întreagă a zăbovit Odd pe Rafnista. În cele din urmă s-a pregătit pentru calea de întoarcere spre casă. Velele fură ridicate, dar Odd a spus că ar mai vrea să vadă și moșia fostului său tată adoptiv, pe ostrovul Berujoder. Oamenii lui au acostat deci acolo, iar Odd a coborât singur pe uscat. A rătăcit pe insulă, în lung și-n lat, o lungă bucată de timp. Multe erau schimbate acum. Unde altădată se aflau construcții mândre, acum creșteau bălării iar din casa unde locuise odinioară nu se mai vedea nici urmă. Lui Odd i-au dat lacrimile. Noroc că nu se afla nimeni în preajma lui să-l vadă. Cu pasul greu și sufletul amărât, o porni înapoi spre corabia care-l aștepta la țărm. Coborând un delușor, deodată se împiedică de ceva tare. „Ce să fie asta?”, se întrebă el, scormonind cu toiagul în pământ. De sub glie ieșiră la iveală niște oase albe. Era scheletul unui cap de cal. Din el se strecură afară un șarpe, care l-a mușcat de picior. Odd nu era omul care să se sinchisească de o asemenea mușcătură. Suferise el răni mult mai grave, la viața lui. Ajuns pe corabie însă, rana începu să se umfle iar tovarăși lui nu erau în stare să-i afle leacul. Odd se simțea din ce în ce mai rău. În cele din urmă, muri chiar din pricina acelei răni, înainte de a mai apuca să ajungă acasă.

Silkessiv a primit cu tristețe vestea morții soțului ei, dar n-a găsit-o nepregătită sufletește. Femeia bănuise că Odd nu se va mai întoarce viu din călătoria sa.

– Final –

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: