Sonet
E vară-n flori sau numai o părere
De fluturi moi şi adieri fierbinţi
Ne-au îndemnat să ne ieşim din minţi
Şi să intrăm cu tălpile-n durere.
Ce pot răsfrange ochii tăi cuminţi
Şi carnea mea ce poate să mai spere
Decât o mare cu sclipiri de mere
La care ne-nchinăm ca nişte sfinţi.
Îndemn mai vechi pentru o noua vină –
După tiparul nunţii din cuvânt –
S-a-mpovărat păcatul de lumină
Şi-n preajma ta, iubito, nu mai sunt
Decat părerea verii ce-o să vină
Când noi vom fi, la rându-ne, pământ.
Anunțuri
Lasă un răspuns