Publicat de: Daniel Onaca | 28 Martie 2017

Ciudatele istorii de la malul pescarilor din Limhamn (15)

Meșterul și casa din Dealul morii © Daniel Onaca

„Cine-și calcă vorba poate suferi neplăceri… chiar mari necazuri câteodată”, zise Torsten, pescarul, cu aerul lui sfătos, pe care i-l știam atât de bine. „Mai ales dacă ai de-aface cu unul care se pricepe la farmece. Asta a simțit-o pe pielea lui Gunnar Möller, un meșter pielar de aici, din Limhamn. Casa lui se afla pe vremuri în partea de nord, nord-est, să zic; cam pe unde este astăzi Strada pielarului și Dealul morii. I se spunea așa pentru că în vârful lui se afla odată o moară de vânt. La începutul anilor 1900 a fost demolată cu toate că, după cum spun cei care se pricep, a fost una dintre cele mai vechi și mai ciudate clădiri din împrejurimi. Dar așa e cu modernizarea. Pe vremea aia încă nu se știa de lucruri cum ar fi păstrarea patrimoniului cultural. ”

De Dealul morii nu am mai auzit până atunci. Și nici de acea moară care, probabil că era asemănătoare cu cea aflată la o aruncătură de piatră de castelul numit Malmöhus slott. Este o moară de tip olandez, construită în 1851, în parcul castelului. Sunt convins că a fost renovată de mai multe ori pentru că arată foarte bine. O văd de fiecare dată în drumurile mele dintre insula unde locuiesc și Gara Centrală.

„Întorcându-se odată din Malmö, unde fusese la o sindrofie, pielarul Gunnar a trecut pe lângă Dealul morii. Locuia acolo, într-o căsuță cu grădină, o văduvă trecută binișor de vârsta a doua. Elsa o chema; o femeie despre care umbla vorba că se ocupa cu vrăjitorii. Din casă se auzeau frânturi de cântece, râsete și chiote de voie bună. Gunnar s-a gândit să intre, să vadă și el despre ce fel de petrecere era vorba. Odată intrat, a uitat să mai iasă. Locul era plăcut… cânta muzica iar cei adunați acolo, deși nu-i cunoștea pe nicicare, erau cu toții prietenoși, de parcă l-ar fi știut de când lumea. L-au bătut pe umăr, i-au pus degrabă un pahar în mână și i-au turnat de băut – că o fi fost vin, că o fi fost bere, tărie ori ce-o fi fost… asta nu mai știu. Destul că omul, deja afumat de la cheful din Malmö, s-a cherchelit și mai tare.”

Aici, Torsten făcu o pauză ca și cum și-ar fi terminat povestea. Eu însă îl cunoșteam obiceiul și știam că abia acum a ajuns la miezul ei. Am tăcut și eu. Pescarul cel șugubăț și-a reluat atunci povestirea dregându-și vocea.

„Ahum!.. Așa cum ți-am spus, petrecăreții erau… în formă. Gunnar le ținea isonul ca un skanez (locuitor al Skaniei ) de nădejde ce era… paharele se goleau unul după altul până când, din nebăgare de seamă, se nimeri să scape unul pe jos. Țăndări se făcu!  >Asta nu-i a bună < a dat Elsa din cap.  > Paharul ăsta este o amintire scumpă. L-am moștenit de la părinți, care și ei îl au de la bunicii mei.<  Ca să n-o mai lungesc, văduva i-a pretins bietului Gunnar să-i plătească paguba, dar asta nu oricum. Femeia voia ca, în schimbul acelui prăpădit de pahar, să primească o monedă cu trei coroane, ceea ce însemna că trebuia să poarte pe ea sigiliul a trei regate. Semnul distinctiv, cum s-ar spune, a trei regi scandinavi… Așa turmentat cum era, Gunnar n-a dat mare atenție întâmplării și, fără să clipească, i-a promis femeii că, în zilele următoare, o să vină să-și achite datoria…  Întors acasă, meșterul bineînțeles că și-a uitat promisiunea. Nu însă și văduva! Trei seri la rând i-a trimis vorbă, printr-un puștan, să-i amintească de datorie. Băiatul i-a mai transmis și avertismentul femeii: dacă o va achita cinstit, el și urmașii lui vor avea parte de bunăstare tot restul vieții; dacă nu, familia și tot neamul lui vor ajunge să trăiască în mizerie iar la a treia spiță se va stinge de pe fața pământului. Ba mai mult: locuința lui va arde de trei ori la rând iar în gospodăria celui ce va locui acolo se va afla întotdeauna cineva beteag; ori om ori vreun animal de pe lângă casă… Blestem greu… Nu crezi?…”

Torsten scutură din cap iar tăcerea care a urmat mi-a dat răgazul să brodesc o mică speculație. Una din trăsăturile morale esențiale ale suedezului de rând, aceea de a-și face datoria și de a-și respecta cuvântul dat, poate că nu vine nici de la tradiția inoculată de social-democrați, în timpul îndelungatei lor guvernări, nici de la codul moral lutheran, preluat și adoptat încă mai devreme, ci din vremuri și mai vechi… poate de pe vremea vikingilor, războinicii cu faimă atât de proastă în restul Europei… Mica mea reverie fu întreruptă de vocea povestitorului:

”Gunnar Möller nu și-a plătit datoria, dar nici prin dreptul casei văduvei n-a mai trecut. Ca să nu dea ochii cu ea, meșterul ocolea Dealul morii de fiecare dată când era în drum spre Malmö, ori când se întorcea de acolo… Așa au trecut săptămâni, luni, ani întregi… De la o vreme părea că toate au fost uitate. Gunnar, cel puțin, nu-și mai amintea motivul pentru care își luase obiceiul să aleagă un drum ocolit când mergea în oraș, în loc să o ia de-a dreptul… Într-una din seri, când se întorcea din Malmö, iar s-a nimerit în drept cu Dealul morii… Șapte ani trecuseră de la întâmplarea cu paharul făcut țăndări, dar asta Gunnar nu avea cum s-o știe pentru că el nu ținuse socoteala anilor scurși… Ce s-a întâmplat în acea noapte, numai sărmanul pielar ar putea povesti. Destul că mâinea zi, dimineața, oameni l-au găsit mort la poarta casei sale, cu talpa încălțărilor prăpădită, ciorapii ferfeniță iar pielea tălpilor jupuită până la os, de ziceai că le-a ținut într-un lighean cu apă clocotită… Cei care știau câte ceva despre vrăjile femeii din Deal, povesteau că omul fusese poftit în casă, îmbiat cu băutură tulbure și prins într-o horă drăcească din care nu a mai putut scăpa.

Adevăr sau minciună… asta este lămurirea care s-a răspândit printre locuitorii din Limhamn!”, zise Torsten pe un ton menit să mă facă a înțelege că, de data asta, chiar că își încheiase ciudata lui povestire.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: