Publicat de: Daniel Onaca | 3 Aprilie 2017

Sufletul românesc sau de la paradigma noicasiană a lui ”întru” la cea onaciană a lui ”printre”

Sorin Cucerai despre elitele (politice) românești față cu Occidentul

În 1878, Occidentul i-a transmis României că nu-i va recunoaște independența dacă nu va construi o națiune în care toți locuitorii să fie recunoscuți ca cetățeni și să aibă drepturi politice egale. Formal, România și-a amendat Constituția (și prin asta i-a fost recunoscută independența, așa încât Carol s-a putut încorona rege), dar în termeni reali evreii care locuiau pe teritoriul României n-au primit calitatea de cetățeni.

În 1920, Occidentul i-a transmis României că nu îi va recunoaște noile frontiere dacă nu va construi o națiune în care toți locuitorii să fie recunoscuți ca cetățeni și să aibă drepturi politice egale. Formal, România a produs o nouă Constituție prin care toate lucrurile astea au fost garantate. Marea majoritate a evreilor care locuiau pe teritoriul României au primit, în fine, cetățenie română și au început să se bucure de drepturile de care se bucurau ceilalți cetățeni. Asta însă doar 10 ani – pentru că imediat ce Occidentul a căzut sub influența forțelor antidemocratice, România a revenit la politicile ei tradiționale și a început să le retragă evreilor cetățenia română.

În 2007, Occidentul i-a transmis României că nu o acceptă în rândul statelor membre ale Uniunii Europene decât dacă își construiește o națiune civică bazată pe regulile și pe standardele unui stat de drept. Din nou, România s-a conformat din punct de vedere formal, și-a amendat Constituția și a început să creeze o justiție independentă și celelalte instituții și norme ale statului de drept. 10 ani mai târziu, odată cu creșterea influenței în Occident a forțelor ostile democrației liberale, România încearcă să revină la politicile ei tradiționale, specifice regimurilor autoritare/ autocratice/ prădătoare.

Din toate astea nu putem trage decât o singură concluzie: capacitatea elitelor politice, economice și culturale românești de a rezista presiunilor modernizatoare și democratizatoare ale Occidentului e înspăimântător și demoralizant de mare. De fiecare dată când aceste elite se găsesc într-un context în care democrația occidentală e vulnerabilă, ele nu ezită să folosească vulnerabilitatea asta pentru a reveni la status quo ante – la acel tip de aranjament politic, economic și cultural care le permite să extragă cu impunitate resurse și să-și păstreze astfel statutul privilegiat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: