Publicat de: Daniel Onaca | 29 Mai 2017

Breviar de mistificări. Tudor Duică

Bucovina sub administrația austriacă

Teza din manualele școlare: Administrația austriacă a jefuit Bucovina și a deznaționalizat românii ¨n timp ce sub administrația românească românii, mai ales cei moldovenii, au dus-o bine.

Antiteza (Tudor Duică). Dacă a fost așa de rău înainte de 1918, cum de arată regiunea mai bine decât restul Moldovei? Satele bucovinene sunt mai bine organizate și mai prospere decât majoritatea celor din Moldova. Românii bucovineni aveau școli românești, nobilime și deputați la Viena. Funcționarii erau obligați să știe limba română, încă din 1793.

În 13 februarie 1848, înaintând un memorandum conducerii imperiale vieneze, o delegație a bucovinenilor cere mai multă autonomie în cadrul unirii sub coroana Austriei și crearea unui ducat românesc, iar „împăratul austriac să poată purta și titlul de mare duce al românilor”, ca o recunoaștere a românității Bucovinei. Astfel, la 4 martie 1849, ei obțin un statut de autonomie a Bucovinei în Imperiul Austriac, iar la titlurile imperiale ale împăratului Franz Josef se adăugă și acela de Mare Duce al Bucovinei. Este creată Dieta ducatului Bucovinei, care se întrunește pentru prima oară la 6 aprilie 1861. În cadrul acestei instituții erau reprezentate toate minoritățile, iar românii dețineau majoritatea. Președintele dietei, Eudoxiu Hurmuzachi, devine astfel mareșal al Bucovinei.

Prin rezoluția imperială din 26 august 1861, Bucovina primește dreptul de a avea stemă (capul de bour, încadrat de 3 stele), drapel propriu (culorile albastru și roșu, dispuse orizontal, cu stema Bucovinei la mijloc) precum și toate drepturile adiacente statutului de Ducat al Imperiului Austriac. Proprietăţile bisericeşti au fost reunite într-un „Fond religionar”, ale cărui venituri au fost folosite la construirea de spitale, şcoli, drumuri, poduri. A fost introdus cadastrul general, iar în localităţile urbane alimentarea cu apă, canalizarea, energia electrică, iluminatul public.

Românii din Bucovina au avut o viaţă politică, naţională, religioasă şi culturală proprie. S-au afirmat în literatură şi ştiinţă personalităţi de marcă, precum istoricii Eudoxiu Hurmuzachi şi Dimitrie Onciul, Teodor Stefanelli, folcloristul Simion Florea Marian, scriitorii Iraclie Porumbescu şi C-tin Morariu, poetul Dimitrie Petrino, pictorul Epaminonda Bucevschi şi compozitorii Ciprian Porumbescu, Tudor Flondor, Eusebiu Mandicevschi.

După deschiderea Universităţii din Cernăuți (1875), facultăţile de drept şi de filosofie erau frecventate de studenţi români, organizaţi şi ei după sistemul german în societăţi academice ca „Arboroasa”, „Junimea”, „Bucovina”, „Moldova” şi „Dacia”. La aceste facultăţi, ca şi la cea de teologie s-a putut forma pătura de intelectuali care, în luptă cu germanii şi ucrainenii, au întreţinut vie conştiinţa naţională românească până la Unirea cu România.

(istoricul Florin Pintescu). Imperiul Austriac a stăpânit acest teritoriu până în 1918, perioadă în care în Bucovina s-au petrecut multe transformări care au dus la schimbarea fizionomiei demografice, economice, politice, etnice şi culturale a provinciei, conferindu-i un statut singular în comparaţie cu regiunile învecinate. În urma acestor transformări, Bucovina a devenit în conştiinţa opiniei publice cultivate o „Elveţie” a estului Europei, capitala provinciei, Cernăuţi, dobândind titlul de „Mica Vienă”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: