Cum trebuie interpretată istoria Transilvaniei
În 25 martie 1442 a avut loc loc lupta de la Sibiu între armata condusă de Ioan Huniade și cea otomană, condusă de beiul din Vidin, Mezid Bey.
Sângele vărsat pentru acest pământ, de toate națiile ce-l populează, invalidează orice slogan șovin și autohtonist. Cine spune ca maghiarii să plece din Transilvania, habar n-are de cantitatea extraordinară de sânge ”maghiar” vărsat pentru acest pământ, pentru patrie. Iobagii ”asupriți” erau protejați tocmai de acești purtători de arme, ei erau cei care își dădeau viața, în schimbul unui statut social și al unor privilegii economice. Românul, maghiarul sau sasul/germanul care a plătit taxele an de an și a muncit pământul sute de ani este la fel de îndreptățit să locuiască aici ca și nobilul ”maghiar” care a luptat pentru el. Se numește simbioză. Așa ar trebui interpretată istoria Transilvaniei, nu ca un veșnic 1848.
Acești purtători de arme, au eliberat mii și mii de iobagi vlahi sau maghiari sau sași de pe Pământul Crăiesc din robia turcilor sau tătarilor. Sigur, erau și vlahi și sași, erau și mercenari, dar grosul armatei era format din secui și nobilimea maghiară din comitate, cu suita voievodală, care era o mixtură de etnii diferite, fiindcă asta era treaba lor.
Lasă un răspuns