Publicat de: Daniel Onaca | 9 aprilie 2018

Surâsul de luni. La supermarket

1. Vai, vai(pescuită de pe net)

Intru astăzi într-un magazin. Ajung la casă și vreau să plătesc. Brusc, aud un telefon sunând. M-am simțit ca la teatru. Era telefonul casieriței. Blondă, drăguță, fardată cu grijă… Părea inabordabilă. Telefoul sună frumos. Se aude un pian. Ceva ales cu rafinament. Poate nepotrivit pentru o sonerie de telefon, dar plăcut și liniștitor. Mă uit admirativ și zic ”Chopin?”. Casierița stă o secundă, se uită la mine ca la o rudă săracă, apoi la telefon și zice: ”Nu. E Samsung.” ”…”


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: