(pescuită de pe net)
Intru astăzi într-un magazin. Ajung la casă și vreau să plătesc. Brusc, aud un telefon sunând. M-am simțit ca la teatru. Era telefonul casieriței. Blondă, drăguță, fardată cu grijă… Părea inabordabilă. Telefoul sună frumos. Se aude un pian. Ceva ales cu rafinament. Poate nepotrivit pentru o sonerie de telefon, dar plăcut și liniștitor. Mă uit admirativ și zic ”Chopin?”. Casierița stă o secundă, se uită la mine ca la o rudă săracă, apoi la telefon și zice: ”Nu. E Samsung.” ”…”
Lasă un răspuns