Publicat de: Daniel Onaca | 26 februarie 2019

Agurida de marți servită de Mircea Cărtărescu

Dezamăgire și lehamite

CartarescuAnii din urmă au arătat că o clică de proști, analfabeți, incompetenți a putut lua puterea prin metode mafiote: agresivitate fără limite și intimidare. Și atunci cum să nu te gândești: ce fac eu, până la urmă? Mor cu ei de gât sau îmi trăiesc în liniște și creativitate, într-o lume civilizată, ultimele decenii din unica mea viață? Mai am speranță sau nu mai am? Mai cred sau nu mai cred în compatrioții mei și-n puterea lor de a se reinventa ca o națiune normală, civilizată?

Nu mai știu ce să cred. Văd doar cum subțirele nostru strat de oameni civilizați și educați suferă teribil din cauza celorlalți (care suferă și ei, dar îi votează la nesfârșit pe cei care-i disprețuiesc și-i sărăcesc, ca un exemplu perfect de sindrom Stockholm). Văd în România atâta suferință și confuzie, că-mi vine uneori să-mi iau câmpii.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: