Publicat de: Daniel Onaca | 28 februarie 2019

Oamenii satului din Ardeal și cei din Muntenia

Comparații făcute de domnul Tudor Sălăgean (via Tudor Duică)

Satul a fost perceput diferit în Transilvania şi în Vechiul Regat, oamenii satului au fost percepuţi diferit. De asemenea, oamenii satului au avut şanse foarte diferite, în Transilvania, faţă de Vechiul Regat. Să ne gândim doar că etnografia a fost introdusă în România de către ardeleni, că ţăranul a fost introdus în Academia Română prin cele două discursuri de recepţie celebre de către doi ardeleni, Blaga şi Rebreanu, care s-au considerat nu moştenitorii fostului titular al poziţiei de academician, ci moştenitorii culturali ai ţăranului român.

În Transilvania, cu începere din secolul al XIX-lea, dacă nu chiar de mai devreme, ţăranii aveau şanse de afirmare care erau cu mult diferite de cele ale ţăranilor din Vechiul Regat. În România Veche, societatea era mult mai precis structurată, existau distanţe abisale între un ţăran şi un membru al elitei sociale. În Vechiul Regat nu avem practic nici un exemplu de ţăran care să fi reuşit să se afirme în perioada antebelică, înainte de 1914, şi să ajungă până la poziţii foarte importante. Inclusiv C Brâncuşi s-a afirmat, până la urmă, în afara României. În schimb, în Transilvania avem destul de multe exemple de locuitori din mediul rural care nu aparţineau unei elite şi care au ajuns până la cele mai înalte trepte ale ierarhiei sociale. Ca să dăm doar un exemplu: Vasile Pop din Berindu, fiul preotului din Berindu, Ananie Pop, care era un preot sărac, cu foarte mulţi copii.

În Ardeal există o altă posibilitate de raportare la originile rurale, ţărăneşti şi cred că aceste origini au în Ardeal o semnificaţie extraordinară. Îmi amintesc acum că în romanul Cei trei muschetari, Dumas spune despre gasconi că un mic nobil din Gasconia îi transmitea fiului lui o moştenire mult mai importantă decât cea a unui mare aristocrat din centrul Franţei. Cred că acelaşi lucru se poate spune şi despre ardeleni. Practic, fiul unui ţăran ardelean –şi avem nenumărate exemple din lumea de astăzi- este posesorul unui bagaj nu doar de cunoştinţe, ci şi de atitudini faţă de viaţă, de corectitudine, de demnitate, caracter, care îl fac egalul oricărui descendent al unei familii urbane sau familii mult mai importante. Cred că aceasta este o moştenire extrem de importantă pe care o transmite satul românesc prin intermediul variantei sale transilvănene şi care a ajuns până la urmă să imprime un model pentru satul din întreaga Românie.

Tudor Sălăgean este istoric, director al Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat: